DESCRIERE

Acces: De la Refugiul Costila se merge in Circurile Vaii Albe. Traseul incepe de la "bolovan". (urmand poteca care traversea Valcelui Pietros, Valcelul Policandrului, apoi urca pe Valcelul Stancos, sau varianta pe stanga prin padure pana la locul numit "La Panda". De aici se face stanga in dreptul unui mal de pamant rupt si dupa 40m. se urca pe iarba in dreapta fata de directia de pana in acel moment. De aici poteca este clara si duce in Circuri. Ca punct de orientare mai exista un valcel pamantos care se urca, inainte de a cobora in circul 1).

Lungimea 1: De la Bolovan se parcurg cativa metri cu pamant si friabil pana la o fisura care incepe sa se desfasoare usor spre stanga. Atentie, desi este usor, prima asigurare este cam sus (17m.). Regruparea este comoda, pe o mica platforma de stanca, la baza unei fisuri bine conturate.

Lungimea 2: Incepe drept in sus, prinzand fisura amintita. Are o mica "burtica" putin mai sus se regrupare. Lungimea este verticala, fisura merge frumos la bavareza si este putin friabila. La sfarsitul fisurii incepe un traverseu la dreapta pe niste placi de gresie, asigurarile sunt cam incomode, la nivelul picioarelor. Regruparea se face pe un mic pragulet de stanca.

Lungimea 3: Deasupra regruparii, cam pe toata zone se afla un tavan. Din regrupare se pleaca catre stanga pe o fisura oblica care conduce la tavan. Urmeaza o portiune incomoda pe sub tavan catre stanga, pe un fel de polita de gresie. In extremitatea stanga tavanul formeaza un diedru. Aici se traverseaza tot in stanga, si dupa inca 4 metri se regrupeaza comod. Lungimea este spectaculoasa si scurta.

Lungimea 4: Din regrupare se traverseaza in stanga o muchiuta si apoi in sus pe o fisura care are o mica burtica. Se face putin dreapta ca sa se intre sub o arcada mica. Se trece arcada apoi desi se vede un piton P chiar in sus pe fisura din fata, traseul corect traverseaza stanga 4-5 m si apoi urca (putin mai delicat) pana pe brana care da in Triunghiul de iarba unde regrupam comod la baza unui diedru.

Lungimea 5: Se urca diedrul vertical de deasupra triunghiului de iarba pana pe o fata cu alveole. Aici se vede o linie de pitoane in stanga pe un alt diedru, traseul nostru insa face dreapta si regrupeaza la pitoane chiar inainte de a ajunge la o grota.

Lungimea 6: Pleaca spre dreapta, apoi sus, catre o mica grota, continua dreapta, pana la o fisura cu iarba pe care o urca, iar la capatul ei din nou catre dreapta pana in regrupare pe un mic prag.

Lungimea 7: Din regrupare se coboara catre dreapta cam 6 metri pana la o muchie, loc in care se trece pe fata de dincolo de muchie, apoi se prinde o arcada orientata tot catre dreapta. Aceasta arcada conduce catre regruparea de sub Amvon, care este pe un prag de gresie. Regrupare comoda.

Lungimea 8: Este lungimea care trece "Amvonul". Se pleaca in sus usor dreapta pana la tavan, apoi pe sub tavan pe o polita de gresie. Traverseul continua trecand peste o muchie mica de gresie. La sfarsitul traverseului tavanul formeaza un diedru pe care se urca. In acest pasaj atarna o cordelina care faciliteaza trecerea, miscarile pentru a asigura fiind destul de intinse. Dupa diedru se face stanga si se prinde o fisura dificila, usor surplombata asigurata la inceput cu 2 ancore. La final, fisura se ingusteaza foarte mult (nu intra nici degetul mic) si nu exista asigurari. Aici am montat 2 nuci mici si am trecut artificial. Dupa cativa metri se ajunge in regruparea comoda, intr-un mic diedru de stanca. Pe aceasta lungime e bine sa se asigure cu bucle lungi, pentru ca secundului sa ii fie mai usor in traversare.

Lungimea 9: Pleaca spre dreapta trecand chiar deasupra regruparii peste o muchie, apoi prinde o arcada orientata tot catre dreapta in care se merge la bavareza. Trece o mica surplombita care unii o trec prin dreapta, unii prin stanga (pe aici sunt si asigurarile!), apoi o noua fisura conduce in regrupare, o regrupare aeriana pe gresii.

Lungimea 10: Pleaca catre stanga (3m), apoi urca o fata verticala prevazuta cu o ancora chimica. In dreapta se prinde o fisura (biscuite, la bavareza) si se catara la liber, urmatoarea asigurare fiind la finalul fisurii. De aici asigurarile sunt suficiente. Dupa ce se termina fisura se face traverseu pe fata in stanga pana pe o mica branita, care conduce la baza unei arcade orientate catre dreapta. Se merge pe sub arcada, iar cand se termina se trece deasupra pe fisura, si apoi usor stanga pana in regrupare pe ierburi.

Lungimea 11: Este cea mai usoara lungime a traseului, pleca catre stanga mult, peste o mica fisurica la inceput, apoi pe ierburi, pana se prinde Brana Sperantei pe care se merge in dreapta pana la regrupare. Asigurarile sunt rare pe aceasta lungime.

Lungimea 12: Pleaca in sus pe o fata friabila, face dreapta pana sub o arcada mare, pe sub care traseul continua pana la sfarsitul arcadei (cuie destul de proaste, care misca) unde se transforma in fisura verticala. De aici (mai sunt 4-5 m pana in regrupare) se vad niste cuie si in stanga, dar traseul nostru o ia in sus, cu o usoara burtica finala. Regrupare comoda.

Lungimea 13: Se pleaca in sus pe o fisura verticala pana sub o arcada mare, apoi putin pe sub arcada. Apoi se traverseaza stanga pe o fata usor inclinata (cam 7m.)pana se prinde o fisura inierbata care duce la regruparea situata la baza hornului final. Lungimea este sinuoasa, atentie cum asigurati cu bucle lungi ca sa nu trageti de corzi !

Echipament folosit: semicorzi 50 m, 15 expresuri (e bine sa nu fie din cele scurte folosite in escalada, ci mai lungi), un set de nuci (am folosit 2 nuci mici in lungimea 8).

Traseul a fost reparat pe data de 26 mai 2002 de catre Titus Gontea si Mihai Sima. Prin reparatie se intelege consolidarea regruparilor cu ancore chimice si/sau spituri in functie de stanca, si in pasajele cheie, precum si acolo unde pitoanele ieseau cu mana.

Cea mai dificila zona a traseului este intre lungimile 8-10, acolo unde peretele este cel mai vertical. Lungimea unde traseul se poate pierde este lungimea 10, deoarece inainte nu se vedea pitonul de pe fata, iar regruparea este periculoasa, datorita faptului ca toata zona este de gresie si cam suna a gol.

Retragerea se face cobarand pe Creasta Vaii Albe pana la Brana Aeriana, care este prevazuta cu cabluri si lanturi pentru siguranta coborarii. Dupa parcurgerea Branei Aeriene se ajunge la Belvedere, de unde se coboara pe un valcel inierbat, apoi se urca cativa petri si se traverseaza catre partea superioara a Valcelului Policandrului prin niste jnepeni calcati. Poteca se strecoara cand prin jnepeni, cand pe portiuni cu iarba si duce la doua hornuri si ele dotate cu cabluri. Se coboara apoi pe malul din dreapta, pana la o zada mica de unde se face dreapta si apoi se parcurge o brana printre zade care se termina la o placuta memoriala, de unde pe un horn cu lanturi se ajunge "La Panda". De acolo poteca cunoscuta catre refugiu.



Descrierea si schita (facuta de Silvia Iordache in 2007 si completata la data de 6 Sept 2012 de Catalin Pobega)