T n T - Traseu nou in Postavaru

TD, 5lc, 6a+/A1 (5B)

by: Tori & Teo 

L1, 42 m (Tori): Toata lungimea se desfasoara pe o fisura clara, usor friabila la intrare. Inlantuiesc cateva frienduri pe o portiune cam de 15 metri pana unde pot sa pun si un cui. Peste inca 7 metri ajung sub un tavanel si aici hotarasc eu ca ar fi decent sa plantez un spit (atat m-a tinut...), operatiune ce dureaza destul de mult dat fiind si pozitia relativ incomoda. La iesirea din tavan alternez microfrienduri cu numerele cele mai mari de la Black Diamond. Mai avansez si gasesc un plasament bun pentru un piton. Urmeaza cativa pasi la liber (nu chiar usori), inca un friend intr-o fisura destul de deschisa si apoi ajung intr-o pozitie comoda unde hotarasc sa regrupez. In total lungimea are aproximativ 42 de metri.

L2,43 m (Teo): A doua lc a inceput pe o fisura spre stanga in care am bagat cateva frienduri cam nesigure pana am reusit dupa vreo 7m sa plantez un piton angle solid, pe care Tori nu a reusit sa il mai scoata, asa ca a ramas acolo de tot. In continuare a fisura se largeste , devine cam pamantoasa si inierbata, dar incomoda. am pus friendul rosu de la BD foarte prost, nu imi venea sa ma las in el, dar s-a dovedit ulterior ca la cadere tine. Dupa eveniment, cu incredere sporita l-am incarcat si am continuat pe o fata brazdata de fisuri mai mult sau mai putin inierbate. Spre sfarsitul lungimii, cantitatea de iarba creste infiorator. Traiectul lungimii merge la inceput spre stanga apropiindu-se de valcelul din aceasta parte apoi revine spre dreapta brusc printr-un traverseu pe o brana cam vreo 6-7m.Am folosit pentru asigurare frienduri si pitoane. Regrupez la vreo 4 pitoane pe care le inlocuim cu un spit care se poate regasi in situ.

L3, 60 m (Tori): In termeni mai plastici... e un boschet. Un mic pas la plecare pe care l-am asigurat cu un microfriend nu foarte solid plasat. Apoi se merge pe o creasta inierbata pana la baza peretelui din dreapta valcelului. Aici e si un spit batut de Mihai Sima in traseul Muchia Alveolelor.


L4, 38 m (Teo): Din regrupare incerc sa ma mentin la stanga de traseul "Alveolelor si din pacate in primii 5 m nu reusesc, asigurand  un piton aflat in perete. In continurare merg drept in sus asigurand cu frienduri mici si medii pana fisurile dispar si cu un traverseu descendent spre dreapta reiau niste linii de fisuri. Bat si cateva pitoane, dintre care unul ramane pe loc in perete. Dupa vreo 40 m care se termina cu 2 fisuri largi paralele de vreo 6m regrupez dupa un foarte scurt traverseu dreapta intr-o mica grota la 2 frienduri si 2 cuie, pe care le-am scos in totalitate.

L5, 40 m (Tori): Plec oblic dreapta din regrupare si asigur cu frienduri medii si mici; dupa 7-8 metri o iau drept in sus pe o portiune verticala spectaculoasa, cu prize bune. Dupa inca 10 metri inclinatia scade si ajung in creasta unde dupa 40 de metri regrupez. Lungimea este foarte frumoasa si se poate asigura fara probleme doar cu mobile. Desi tehnic nu pune probleme deosebite ofera o catarare interesanta.

Retragerea este comuna cu cea din Muchia Alveolelor si aripa stanga din Marele H. 

Povestea: Cum a inceput totul?! Cu o plimbare pe la baza peretilor din Postavaru in urma cu doi ani. o fisura clara si curata usor surplombata. Ideea a incoltit imediat, dar de la stadiu de proiect pana la implementare e cale lunga si trebuiesc luate in calcul multe aspecte: coechipier, echipament, stil. Coechipierul... am rezolvat repede (sau cel putin asa am crezut) caci un astfel de proiect prinde repede la orice alpinist cu ceva experienta.  Din pacate Cristi Dicu (cu care imi propusesem initial sa duc la indeplinire proiectul) s-a accidentat la o glezna cu 2 saptamani inainte de data stabilita asa ca am vorbit cu Teo (Vlad Teofil) care venea si cu ceva experienta in ale premierelor dupa incercarea din iarna din Peretele Galbinelelor. Echipament... hotaram sa mergem cat mai mult cu mobile si sa luam doar cateva spituri pentru regrupari. Am mai luat un set de nuci, 10 pitoane, o sfoara de 50m si doua semisfori de 50 m pe post de tag-line. Stil... ne-am propus sa mergem cu un bagaj minim pentru a putea inainta cat mai repede si sa incercam traseul "one push". In final a iesit din doua intrari. 

P.S.: Traseul a fost deschis in zilele de 19 si 20 aprilie 2008. 

Articol preluat de pe roclimbing.net