Traseul se află în Peretele Vîlcelului Stancos şi ne trezise intereseul cu un an în urmă cînd am rapelam din Bivuacul Caprelor. Pentru a ajunge la începutul traseului trebuie urmată poteca ce duce spre Brîna Aeriană şi, la intersecţia cu Vîlcelul Stancos, părăsim poteca urcînd pe feţele din dreapta(în sensul urcării) spre baza peretelui cu un tavan mare, vizibil din potecă, orientîndu-ne spre partea din dreapta a peretelui. Aceasta este considerată în schiţele vechi ca fiind prima lungime de coardă, dar merge urcată şi fără asigurare.
Puţin mai jos de baza peretelui, pe o placă, găsim scris numele traseului nostru, dar şi al traseului Oblic ce porneşte tot de aici. Tot aici este şi o ancoră chimică.
LC1 - pleacă spre dreapta peste nişte bolovani cu praguri şi după vreo vreo 3 metri ne orientăm ascendent spre un tavan mare, foarte vizibil de jos. Pînă acolo se urcă relativ drept, cu mici deviaţii stînga-dreapta, pe plăci şi bolovani presăraţi cu praguri, urmînd linia pitoanelor şi a ancorelor chimice puse la reamenajare de Dan Vasilescu. Lungimea, mai ales pe început, e uşor friabilă şi nu depăşeşte gradul 6+. Se regrupează după aproximativ 40m pe o platformă largă aflată la vreo 6 metri de extremitatea dreaptă a tavanului.
LC2 - Se pleacă ascendent stînga spre tavan, peste o faţă înclinată apoi se traversează orizontal stînga pe sub acesta. În capătul din stînga peretele face un unghi şi cîţiva metri mai sus, pe un mic prag, se află regruparea. Porţiunea de după unghi conţine cheia traseului şi pendulul pe care nu l-am experimentat. Am abordat pasajul traversînd ascendent stînga, pe linia ancorelor, loc unde am montat şi o balustradă pentru secunzi(al meu şi al lui Mihai). Lungimea o estimez la 20m. Pasul, care a ieşit la liber după ceva forţări, îl estimez pe la gradul 7.
Tot în acesată lungime, pe la mijlocul ei, există un biscuite mare, de 1,5m/2m desprins de perete şi pe care am încercat să-l disloc, dar am renunţat căci nu ştiam dacă mai urcă cineva pe potecă. Biscuitele se mişcă foarte foarte mult şi sigur va cădea cît de curînd. La fel şi pe traversarea pe sub tavan, bolovanii de sub aceasta sunt friabili şi e de evitat folosirea lor cu încredere.
LC3 - Pleacă ascendent stînga pe o faţă înclinată în lungul unui diedru-fisură, apoi în sus pe faţă. Se intră într-un hornuleţ de cîţiva metri care are în partea superioară dreaptă o zadă. Aici, la işirea din hornuleţ, traversăm orizontal dreapta pe după zadă apoi urcăm spre dreapta pe nişte praguri de iarbă pînă la o placă de piatră pe care se află o ancoră şi un piton solid unde regrupăm. Atenţie, la ieşirea din hornuleţ nu se continuă în sus. Deşi pare căţărabil şi ar fi o linie firească a traseului, acesta nu e pe acolo. Lungime estimată la 25m şi un grad maxim de 6/6+.
Retragerea - Sunt două variante:
1- din schitele vechi se continuă undeva în sus ieşindu-se pe poteca ce vine din Aeriană, ieşire pe care noi nu am descoperit-o.
2- Din regrupare se urcă spre dreapta pe o mică placă asigurînd la un piton aflat ceva mai sus, apoi, 2 metri mai sus, se trece printre nişte jnepeni cotind orizontal stînga apoi în sus cîţiva metri după care facem dreapta pe curbă de nivel printre zade şi jnepeni, cautînd un soi de potecă printre aceştia, potecă ce coboară după vreo 10-15m spre o zadă ce are legate de ea nişte cordeline. Aici este ieşirea din traseul "Bivuacul Caprelor". De după zadă se efectuează un rapel de 55m pînă la baza traseului nostru sau două rapeluri mai scurte, unul de vreo 20m pînă în prima regrupare şi încă unul de vreo 35m pînă la baza primei lungimi. De aici mai facem un rapel de 30m printre zade pînă în firul Vîlcelului Stancos.click pe foto pentru a maridescriere si schita preluata de pe: www.totpedrum.blogspot.ro