Duminica 16 nov. Titus Gontea a incheiat prima ascensiune a traseului ABYSSUS INEXPUGNABILIS din Costila-Tancul Mic, traseu inceput in august a.c.. Noua ruta are 4 lungimi si are caracter de directissima cu intrare in dreapta de tr. Hardy si iesire in stanga de traseul Suzana, in varful Tancului Mic. Stanca este deosebit de compacta si sanatoasa, iar dificultatile culmineaza in lungimea a 3-a. Titus a fost secondat de Catalin Padure (Batranu) si Adi Cernea. Pe parcurs au fost folosite 20 de asigurari fixe (19 ancore + 1 piton) intermediare si cate 2 ancore in regrupari. Vremea a tinut cu premieristii, totusi la umbra a fost cam frig. Sursa Lista Costila.

Prima lungime: Din punctul de intrare pe fisura din traseul Hardy, se traverseaza dreapta la echilibru 3 m pe alveole bune pana se prinde prima asigurare, un spit, care odata depasit, conduce intr-o fisura oblic stanga, ce primeste un friend mai mic daca e necesar. Prizele bune si un peu ajuta depasirea fisurii, la al carei capat se poate fixa un friend. Fatza de deasupra cere o ridicare mai delicata, dar prizele redevin mari. Un alt spit marcheaza trecerea pe o noua fatza, unde inclinarea peretelui revine la verticala. Traseul continua usor oblic dreapta, unde intalnim alte  2 spituri succesiv, aflate la distanta de aprox. 3 m unul de altul. In aceasta zona, pasajele sporesc in dificultate. Dupa ultima asigurare, traseul vireaza usor stanga, traversand o fatza cazuta, apoi sus 2 m pe o rampa si stanga pana pe o platforma confortabila inierbata unde regrupam, la 6 m deasupra primei regr. din Hardy.

A doua lungime: Platforma de regrupare o depasim prin stanga, trecand un pasaj mai dificil, de echilibru, pana prindem primul spit de pe lc. a 3-a. Deasupra lui traseul intalneste tr. Hardy, cu care parcurge cativa metri in comun (iesirea din lungimea a 2-a din Hardy), pe o fatza cazuta. Cand intalnim brana de deasupra, punctata deasupra cu un spit, nu traversam, ci depasim spitul prin dreapta, direct pe fatza de deasupra, printr-o iesire mai dificila. Un nou spit mai sus, pe fatza, ne conduce intr-un diedru inclinat si foarte deschis, dar pe care nu mai sunt asigurari. Aici potentialul de cadere este mai mare. Pasajul de liber este mai tare si fin la final, culminand cu iesirea deasupra, pe rampa din Hermann Buhl, la o regrupare cu 2 ancore chimice. Nu regrupam aici, ci iesim frontal sus spre dreapta, asigurand spitul jalon de deasupra. Regruparea o prindem dupa cativa metri de traverseu pe prize mari.

A treia lungime: Are un parcurs deosebit de consistent in pasaje tari, este foarte atletica si spectaculoasa, dar nu prezinta riscuri. Practic o fatza de 35m care incepe domol si surplombeaza in final, pe ultimii 5 m. Contine 7 spituri. Plecarea pana la prima ancora este usoara, pe prize bune. Ridicarea peste prima ancora se face pe prize f. mici, la maini si la picioare, pentru picior e o mica treptuta esentiala, de echilibru si gheara. Depasirea celor de-a 2-a  si a 3-a ancore e si mai dificila, prizele fiind simbolice si departate, dar a 4-a ancora se asigura din prize bunicele, iar fatza de deasupra e cu adevarat fina. Doua prize de un deget si lipsa prizelor la dreptul fac pasajul foarte dificil. Mai sus un bidoigt si alte prize bune conduc la a 5-a ancora, dar cum tot ce e bun tine putin, revenim pe prize proaste si putine, dar peretele mai "cade" putin. Facand  un mic traverseu spre dreapta gasim o alveola buna la mana, urmata de niste praguri mici si riglete usor stanga sus. Asiguram a 6-a ancora  si urmeaza o ridicare fara mari dificultati. Prizele sunt bunicele dar peretele incepe sa surplombeze si efortul e mare. Pasajul ce urmeaza se face in semicerc spre stanga, in partea lui finala (sub ancora 7) avand prize mari la mana. Finalul lungimii e un liber in sus si usor stanga pana ce prindem regruparea, comuna cu  Suzana, intr-un mic "balconas", deasupra surplombei.

A patra lungime: Fatza ce bareaza plecarea pe ultima lungime se depaseste frontal, prima asigurare fiind destul de aproape. O prindem cu ajutorul unui prag si a doua alveole, din care prima e proasta. Urmeaza doua prize mari, intai un bidoigt de stanga si apoi la dreapta o gaura laterala, a doua asigurare, si iesirea pe o fatza cu prize mai mari, dar totusi nu usoara. Frontal deasupra o fisura ne conduce la a 3-a ancora, punct din care traversam 1m dreapta pentru prize mai bune. Pasajul ce urmeaza se trece cu ajutorul unor fisuri inverse, usor friabile. Deasupra gasim un prag de gresie si o alveola, de unde asiguram a 4-a ancora. Pasajul urmator e depasit usor dreapta, dar revenim pe o rampa, iar spre stanga gasim o priza mare, urmata de o noua fatza cu bolovani mari ca niste pepeni, incastrati. Ajungem pe o mica brana, iar niste jnepeni ne bareaza iesirea in creasta. Traseul nostru continua pe fatza de deasupra, pe langa jnepeni, prin stanga lor, pana la iesirea in creasta, aproape de varf, unde traseul ia sfarsit. Asigurarea o facem la niste radacini groase de jneapan.

Vedere ansamblu  Tancul Mic cu linia traseului.

Articol preluat de pe roclimbing.net