Generalitati:
Grad de catarare libera: VI+/VII-
Lungime traseu: 6 LC de aproximativ 40m (stim ca multi folosesc corzi de 60m si deci fac mai putine LC)
Echipament: 2 semicorzi, 11 bucle echipate, cateva nuci mici/medii pot fi foarte utile
Traseul este pe toata lungimea lui friabil, cu mai multe zone foarte friabile. Pe fiecare LC sunt bolovani/placi destul de mari slab fixate, care daca sunt desprinse de capul coarda pot cauza accidentari grave.
Traseul este rar asigurat, avand inclusiv o portiune de ~25m friabila, fara nicio asigurare.
Desi ca dificultate e un traseu de incepatori, nu l-as recomanda unui incepator pentru a-l parcurge cap de coarda. Deasemenea, nu as intra in traseu avand o alta echipa deasupra, decat daca as sti sigur ca au suficienta experienta si grija sa nu darame nimic peste ceilalti.
Impresia noastra e ca Muchia Caprioarei e destul de draguta si de interesanta, fara a fi insa un traseu deosebit de frumos
Numele traseului e scris la baza. Se poate urca ori pe la baza crestei (acolo e numele traseului scris), ori prin dreapta, la vreo 10m de baza crestei (de aici se vede un prim piton).
Iata mai jos o schita aproximativa cu cateva comentarii:
Traseul porneşte pe muchia stîncoasă şi după primii metri trece puţin pe partea dreaptă a crestei. După numai vreo 20m ajungem la o regrupare din două pitoane legate cu o cordelină gri, regrupare nu foarte comodă. Am regrupat aici neştiind cît de lungă va fi următoarea lungime de coardă. După alţi 20m ajung la cea de-a doua regrupare. Două cuie legate cu două cordeline, una galbenă şi una albastră. Deci se poate sări peste prima regrupare, cele două lungimi legate nefiind mai lungi de 50m. Plus că e şi mai comodă cea de-a doua regrupare.
Plec pe a treia lungime care, ca şi cele precedente, merge fix pe muchie. În a patra lungime mă enervez că dau peste o regrupare apropiată aşa că o sar şi mă duc direct la următoare regrupare. Aşadar fac două într-una. Regrupez undeva unde sunt bătute vreo trei pitoane într-o fisurică, iar pe dreapta, după muchie, mai sunt două pitoane.
De aici privesc în sus şi văd la capătul următoarei lungimi fisura despre care se spune că e cam grea. Rose şi Andrei ne-au zis că ei au întîmpinat dificultăţi la ea. Mă simt puţin emoţionat.
Ei bine, ajung la regruparea de sub fisură. Arunc un ochi spre ea şi toate emoţiile se risipesc. E foarte bine pitonată şi are chiar şi un spit, iar prizele sunt mai mult decît suficiente. Bine, are o mică porţiune ce se trece printr-o bavareză frumoasă şi dacă nu stăpîneşti prea bine tehnica s-ar putea să fie mai dificil de trecut pasul respectiv. Estimez pasul pe la gradul 6 cel mult 6+.
După ce trec de aceată porţiune mai urc pe creastă pînă la o mică proeminenţă a acesteia ocolind-o prin partea stîngă. Trebuie puţină atenţie căci ultima asigurare e destul de departe şi dacă pici cred că treci de regruparea de mai jos. Nu e greu dar e puţin friabil. Imediat după ce se trece prin dreapta se ajunge într-o mică şa unde se află şi regruparea. De aici admirăm echipa din Iepuraş care se pregătea să atace porţiunea finală şi anume un horn vertical.
Ultima lungime începe cu o traversare spre stînga peste o placă expusă şi prinde apoi un mic diedru vertical. După pitonul care se vede din regrupare mai avem unul fix după colţ, cam la acelaşi nivel cu precedentul. Se asigură cam greu fiind cam incomod de ajuns la el.
Imediat după urcarea diedrului se ajunge între nişte bolovani. Se trece spre dreapta peste unul dintre aceştia apoi se urcă în sus pînă în pădure unde se regrupează după un fag mare.
Ne strîngem cu toţii, atît noi cît şi echipa din Iepuraş, echipă care împarte cu noi o bere cărată cu trudă pînă acolo.
Retragerea este prin pădure spre dreapta, coborînd pe o potecă bine conturată, dar puţin cam abruptă pe alocuri. Poteca coboară pe un vîlcel larg ce se află dincolo de peretele animalelor.
Schita: Dana & BazaDescriere: Cristian Popescu
Tomorrow I Will Be Gone from Outcrop Films on Vimeo.