Intrarea clasică în Katharsis se face printr-o mică surplombă, urmată de o față compactă și de o traversare la stânga printr-o brână înierbată. Prima regrupare este comună cu Hornul cu Trandafiri.
Deoarece brâna cu iarbă implica o traversare printre copăcei, trandafiri și alte plante care formau defapt o junglă… am preferat să nu facem intrarea clasică. Mai în stânga se mai află o linie de spituri pe o față compactă care duce direct în regrupare.
Cățărarea este foarte frumoasă și de angajament. Pasul cel mai greu este de 7+ și poate fi trecut în stil artificial (a se citi tras de bucle). Acesta implică o traversare finuță pe alveole și riglete până la o fisură cu prize scurse.
A doua lungime pornește dintr-o regrupare comodă (ca de altfel toate din traseu) și continuă pe fețele din dreapta Hornului cu Trandafiri.
Lungimea asta a fost preferata mea, implicând pași de față de maxim 7- și impunând cățărare la liber pe unii dintre acești pași (nu poți să te tragi de buclă :P ). Escaladă pe fețe, cu alveole numeroase, mici fisuri și multă aderență la espadrile. Foarte foarte frumos!
A treia lungime din Katharsis pornește în acelați stil. Din fericire nu am avut multe plante pe parcurs, nu prea aveau unde să crească!
O lungime ușor mai dezechilibrată ca dificultate, cu alternare de la teren foarte ușor și presărat cu plante la pași de 7- pe față de stâncă. O ieșire foarte frumoasă în regrupare cu o traversare de la fisură la un prag scurs.
Inițial ne tentase și Hornul cu Trandafiri, dar când am văzut ce cultură de trandafiri și de flori de liliac era în el… am renunțat la idee.
Nu cred că am făcut a treia regrupare acolo unde trebuia ea să fie, dar nici nu mai aveam corzi să înaintăm. Lungimile de coardă au fost în general de aproximativ 50 de metri.
Din lungimea asta l-am văzut pe Rudi în traseul Victoria. Corina era ascunsă în hornul de mai sus :P
A patra lungime pornește pe o față căzută, foarte ușurică. După ce depășește o mică brână cu trandafiri se continuă în dreapta pe o față compactă. Aici a fost un pas foarte interesant de liber, de gradul 7-. O ridicare din riglete la o priză scursă… și de acolo mai sus la alte două riglete. Totul cu picioarele la aderență. Un pas tăricel și foarte frumos.
Un traseu puțin mai tehnic, dar foarte foarte frumos. A impus cățărare la liber pe fețe compacte și foarte multă atenție la plasarea picioarelor. M-am bucurat că l-am ales!
Băile Herculane se vedeau sub noi și priveliștea era încântătoare. Parcasem ultima regrupare lângă un pin negru, marcă înregistrată Cheile Cernei și ne-am băut ultimii stropi de apă. Căldură mare, mon cher!
Deja termometrele indicau cu mult peste 20 de grade. Peretele Șoimilor nu este o gazdă foarte bună după ora 14, fiind perete sudic. Te topeai în el! Norocul nostru că traseul a fost un pic mai ferit…
Pentru a ne retrage din Peretele Șoimilor am urcat pe bolovanii din spatele pinilor și am ajuns imediat la un pin negru mare, înconjurat cu un cablu de oțel. Acest cablu merge pe o brână de unde începe un vâlcel abrupt care conduce în zona Amfiteatrului. Merge descățărat, dar noi am preferat să facem două rapeluri lungi, unul chiar din pin.Descriere preluata de la www.flutureledepiatra.roclick pe imagine pentru a mari
