Dupa 10 zile de de asteptat vremea buna, in sfarsit prindem o fereastra de vreme perfecta insa cu multa zapada. Hotaram intr-un final sa renuntam la ruta Supercanaleta in favoarea rutei Franco Argentina, care desi mai putin dificila, prezenta risc mare de avalanse (asa a si fost... din auzite am inteles ca au fost 2 avalanse enorme in culoar)

Pornim dimineata in 19 ian, incarcati de echipament si cele necesare pentru mai multe nopti de bivuac. Ajungem in Pasul Superior unde este tabara alpinistilor ce abordeaza diferite trasee din masivul Fitz Roy. Intalnim surprinzator mai multe echipe, unele cu cortul, altele la bivuac, dornice sa intre in diferite trasee.

Plecam dimineta la 6... ultimii din tabara. Observam in fata noastra mai multe echipe care se indreapta spre Brecha Italiana si mai exact spre Franco Argentina. Intr-un fel ne bucuram ca nu suntem singuri pe traseu si mai curata si ei zapada... intr-alt fel nu ne bucuram de inca 5 echipe in fata noastra ca ne dam seama ca o sa stam sa asteptam dupa ei.

Dam tare pe traversee de 50-60 gr si pasajele de M5 pe ultimele lungimi pana la Brecha (pot sa zic ca e un alt traseu de catarat pana acolo) si ii ajungem pe toti din urma. Intr-un final ne trezim doar eu si Alin la Silla, la baza traseului, celelalte echipe intorcandu-se toate pe motiv ca se uda stanca cand o sa bata soarele pe ea si nu e de catarat.



Asa a fost... dar nu imposibil. Am intrat in prima lungime (6b) cu Alin in frunte si incet incet am avansat primele 5 lungimi pana la locul de bivuac unde am hotarat sa inoptam. O noapte fara vant, fara saci de dormit si izolir, fara somn prea profund in fund  

Ne dezmeticim dimineata cu un rasarit de vis si pornim cu echipamentul greu si spantik-ul pe ham. Ni se par f grele pasajele dar asta din cauza greutatii. Este loc pentru mobile asa ca nu ne facem griji...chiar merg de minune! Ajungem seara dezhidratati in al 2-lea loc de bivuac care pare a fi mai lat si mai confortabil. Sub noi avem deja 1000 m gol pana pe ghetar... vedere ca din avion!



Urmatoarea dimineata ne trezim tot pe un rasarit superb si cu doi baieti super tari din Germania ce au venit ultralight si au zis ca daca nu se incadreaza intr-o zi nu e problema ca rapeleaza inapoi. Au apreciat mult faptul ca am intrat pe asa zapada si faptul ca dormim in perete. Au reusit, fiind singurele echipe din aceasta lunga fereastra sa finalizam aceasta ruta.

Am ajuns pe varf in 22 ian ora 16, ultimele lungimi cu gheata albastra, sticloasa (comparabila cu cea din traverseul de pe fata Diamir, Nanga Parbat) ce nu tine cand infigi pioletul. am avut doar un surub de gheata.. ne-a ajutat acolo unde trebuia grin emoticon



A urmat o noapte lunga de rapeluri, pana dimineata; dezhidratati complet ca am ramas fara butelie. Am ajuns zombie la Pasul Superior apoi am dat la vale spre Chalten unde ne refacem cu Pizza si bere grin emoticon Acum e soare afara insa vant destul de puternic.. sa le uram bafta lui Mihnea si Ioana Radulescu care sunt sus pentru Fitz Roy. A ramas ca se mai gandesc daca intra pe Franco-Arg. sau Californiana.

Multumim mult pentru sprijin: Robert Balan, Bruno Dele (althuss.com), Dulu Cut (Explorer Voiaje), Explorer Arad, Pavel Tipei, Lucian Sarb (AlpinProject), Viorel Brad, Ovidiu Gavanescu, Virgil Ban, Robert BACHMANN, Alex Gasser, Valentina Badau, Sorin Rechitan si cei care au fost alaturi de noi cu incurajari si ganduri pozitive.