Cum iti alegi noile provocari?Greu de spus, pur si simplu iti incolteste la un moment dat in minte o idee de care nu poti sa scapi. E o combinatie intre a citi si a vedea ce au facut si altii si a gasi un mod de a face lucrurile, care sa ti se pare si tie interesant. Dar lasand la o parte concediile si expeditiile lungi aceasi dilema o avem cu totii inainte de fiecare weekend, si ideal ar fi sa faci mereu o tura noua sau intr-un mod nou.
Practic am ajuns intr-un interval de timp extrem de scurt din mijlocul unei expeditii si de pe un varf de 7000 de metri pe patul unui spital si pe patul de acasa, vreme de trei luni de zile, cu gandul legat de ce va insemna viitoarea pierdere a degetelor de la picioare. Dar nu, nu a fost nici un fel de lupta, sau cel putin nu poate fi numita astfel. A fost doar o adancire lenta in depresie impotriva careia nu exista din pacate nici un glont magic. Dar sunt prea multe de povestit aici intr-un articol atat de scurt.Ai deja doua proiecte indeplinite de a ajunge pe munti inalti: Mont Blanc si Khan Tengri, prin forte proprii, plecand din Romania. De ce ai nevoie cel mai mult ca sa reusesti intr-un astfel de proiect?In primul rand de curajul de a pleca si de a lua hotararea ca in anul urmator vrei sa faci chestia asta. Asta e de departe cel mai dificil, dupa asta se leaga totul, acolo unde exista o vointa exista si o cale. Totusi pentru unele proiecte probabil cea mai importanta resursa e timpul. Spre exemplu, pentru Khan Tegri aveam planuite 9 luni de zile si de aici vin o multime de probleme logistice, trebuie sa pui bani de o parte, trebuie sa-ti dai demisia, trebuie sa fii pregatit sa petreci timp departe de cei dragi.
Legat de momente hazlii, tot in Pamir am trecut la un moment dat de o turma de iaci ce pastea linistita, dupa care am pus cortul dupa cativa kilometri. In vreme ce gateam linistiti a trecut pe langa noi agale turma, mai putin un iac destul de masiv ce a ramas in urma. La o jumatate de ora apare o dubita gen TV din care se dau jos 3 kyrgyzi care imping iacul de la spate si il baga in dubita. Clar nu e o chestie care o vezi in fiecare zi.O intrebare care e probabil pe buzele multora: Cum reusesti sa iti faci timp?Aici e cel mai complicat. Si sa gasesti un balans intre timpul petrecut la birou si timp petrecut facand lucrurile la care visezi nu e un lucru simplu. Cert e ca dupa experienta de 5 luni de zile pana pe Khan Tengri pot sa spun cu certitudine ca merita sa depasesti limitele impuse de weekend-uri sau de concediul anul si ca perspectiva asupra timpului se schimba complet. In oras mereu traiesc cu senzatia ca nu am timp sa fac toate lucrurile pe care voiam sa le fac, senzatia asta nu exista atunci cand calatoresti. La fel de interesant mi s-a parut sa intalnesc oameni care sunt plecati de ani de zile si care nu au o limita de timp in calatoriile lor, din nou e cu totul alta mentalitate aici.
Totusi legat de pregatirea fizica si psihica ea vine oarecum automat weekend de weekend atunci cand iti impingi limitele putin mai in fata.
Care este traseul care te-a "incercat" cel mai mult? De ce?De lungul timpului ai fost multe trasee care s-au simtit ca o adevarata aventura. Spre exemplu in minte imi vine prima tura de iarna, pe V. Seaca dintre Clai, intr-un noiembrie de acum multi ani. Si de incercat ne-a incercat mult pentru ca habar nu aveam ce facem acolo si a trebuit sa ne descurcam.
Radu.