Ce reprezinta pentru tine cataratul ?
Ceea ce imi place sa fac cel mai mult, 24 de ore din 24, 7 zile din 7.  

De ce te cateri?
Pentru ca asta simt cu adevarat ca imi place sa fac.

Are psihicul vreo importanta in catarare ?
Da, uriasa. “El” este decisiv in multe momente si principalul responsabil de reusitele si esecurile noastre.

Care sunt interesele tale in materie de catarare/alpinism? Ai o inclinatie spre ceva anume?
Imi place catararea in aproape orice forma. Uneori inclin spre traseele de escalada, alteori spre traseele de alpinism si spre catararea pe cascade de gheata. Ma va atrage intotdeauna o incursiune in necunoscut, in locuri mai putin umblate din Himalaya, in special pe varfuri nu foarte inalte, dar tehnice.

Pe varfuri de peste 8000 de metri nu ma vad, acestea ma atrag mai putin. Majoritatea ascensiunilor la altitudini mari sunt  asemanatoare cu un mers pe munte in conditii extreme si sunt foarte dure din punct de vedere fizic/mental, atunci cand este respectata etica alpina (fara serpasi si fara oxigen suplimentar). Si sunt cu atat mai dure cu cat muntele este curat si efortul de ascensiune nu este impartit cu membrii altor expeditii: fara urme facute, fara corzi fixe montate de altii,  etc.

Conditiile mentionate anterior pot face diferenta intre reusita si esec. Personal am cunoscut o persoana care nu a urcat pe munte si a fost foarte aproape sa urce pe un varf de peste 8000 de metri cu serpasi si oxigen, insa a fost nevoit sa se intoarca din cauza faptului ca a stat prea mult la coada intr-un loc, in ziua varfului. Asta nu este alpinism. Aceste expeditii pe rute clasice, pe care urca zeci sau sute de oameni intr-un sezon, nu au legatura cu esenta alpinismului, pe care o vad mai apropiata de ideea de abrupt, de verticala. In alpinism rutele au grade de dificultate.

Totusi, nu se stie ce imi rezerva viitorul, pentru ca imi place sa fiu pe munte, oriunde.

Cateva cuvinte despre proiectul winter alps trilogy (motivatie, antrenamente, motive ale nereusitei, ce ati invatat in urma experientei)
Proiectul se deruleaza in continuare, nu este o nereusita. Daca proiectul s-ar fi desfasurat  in afara sezonului de iarna, foarte probabil era finalizat déjà. Fiind vorba de rute tehnice, frigul este principalul “inamic” pentru noi. De exemplu, o prognoza recenta arata in Grandes Jorasses un real feel de -47 grade Celsius. Iarna este scurta si suntem intr-o continua asteptare a unei ferestre de vreme buna, iar aceasta poate sa vina sau nu. Timp de doua ierni cred ca am avut parte doar de vreo 10 zile de vreme mai buna, puse cap la cap. Anul trecut am stat 2 saptamani in Chamonix aproape degeaba, fiind blocati din cauza conditiilor meteo, fie la Aiguille du Midi, fie in statiune. Pentru ascensiune avem nevoie de 2-3 zile legate de vreme buna pentru acces, ascensiune si retragere. Pana de curand, toti acesti pereti au reprezentat experiente noi pentru noi, un fel de escalada la vedere. Intre timp Zuzu a fost in Colton MacIntyre din Grandes Jorasses impreuna cu Mihnea Radulescu in toamna anului trecut, peretele fiind atunci in conditii foarte bune. Un lucru de care noi nu am avut parte pana acum.

Instabilitatea conditiilor meteo si frigul extrem din iarna nu permit ascensiuni mai lente si cer un nivel superior de pregatire fizica, pentru ca trebuie sa ne miscam repede in timpul ascensiunii. Pregatirea mea a inclus 8-10 antrenamente pe saptamana, atat cele specifice pentru catarat, cat si cele specifice ascensiunilor montane. Astfel, am decoperit marathonul montan – o experienta senzationala pe care o recomand tuturor celor familiarizati cu mersul pe munte.

Cea mai dura experienta a fost la prima tentativa din Grandes Jorasses, cu un bivuac la baza peretelui si o ascensiune tehnica la peste -30 de grade Celsius, ocazie cu care mi-au degerat degetele de la picioare. Atunci ne-am retras pentru ca se strica vremea, cand mai aveam mai putin de o treime din traseu, dupa ce depasisem portiunea cea mai dificila (Alexis – in conditii aproape dry; cu gheata lata, in cele mai bune locuri, cat o foaie A4). Si a fost mai bine asa, pentru ca la cat de hotarati eram sa iesim sus, sigur se lasa cu mai mult decat niste degeraturi de gradul 2.

In concluzie, cele mai importante elemente pentru reusita sunt: echipa, antrenamentul, o buna planificare a ascensiunii, conditiile in care se afla ruta si conditiile meteo. Daca in sezon iti mai permiti sa sari vreun capitol sau mai multe, conditiile din iarna nu permit derapaje. Pentru ca pot costa foarte scump.

In plus, in etapele de pregatire, am avut ascensiuni reusite, printre care (probabil) cele mai bune realizari romanesti in catararea pe gheata:

-       inlantuirea intr-o zi a doua cascade din zona Bad Gastein - Supervisor (aproximativ 250m, grad de dificultate: 6) si Mordor (lungime: aproximativ 260m, grad de dificultate: 5),

-       Ruta Rodeo (aproximativ 250m, A2/M7/WI 6)

Cateva cuvinte despre cele mai tari trasee parcurse
Mi-ar fi foarte greu sa sumarizez, fiecare traseu si-a lasat o amprenta in felul lui. Insa, pot sa spun ca aproape orice este posibil daca vrei cu adevarat, daca iti propui cu adevarat si faci ceva in consecinta.

In escalada pe stanca, daca ar fi sa aleg traseul (facut) care m-a impresionat cel mai mult, acesta este traseul Meteor (8b/8b+, 10/10+ UIAA) din Prapastiile Zarnestilor, respectiv cel mai dur pasaj din traseul Ketchp din Moroeni (8b, 10 UIAA). Intr-o ordine aleatorie, imi amintesc cu placere de cascadele de gheata de la Bad Gastein si cele 3 Surplombe parcurse iarna cu Zuzu, de premiera de iarna a lui Don Corleone realizata impreuna cu Ioni Manzatu, de Integrala Costilei  (rotpunkt) realizata impreuna cu Mihnea Radulescu, de premiera din Machermo – Himalaya (fara a ajunge pe varf) realizata impreuna cu Ticu, de Supercouloir-ul realizat iarna cu Cornel, de ascensiunea in conditii dure de iarna a Scorpionului realizata impreuna cu Sebastian Big si ... mai sunt multe amintiri frumoase. O parte, se pot gasi pe blogul nostru: www.wat2013.ro

Cateva cuvinte despre metodica de antrenament
Pe scurt, ma antrenez 6-7 zile pe saptamana, cu zile principale de antrenament si zile secundare. In zilele principale pun accent pe forta, iar in cele secundare pe catarat. Zilnic ma trezesc undeva in intervalul 6:30-7:00 sa ajung la serviciu, dupa aceea merg la antrenament si ajung acasa undeva intre orele 22:00-23:00.

Tehnica sau forta ??
Depinde de obiectiv, insa de la un punct inainte nu se poate fara forta. Si tehnica este importanta, insa vine in plan secundar.

Ce proiecte concrete de viitor ai ?
Winter Alps Trilogy si realizarea in 2015 a primului traseu de nivel 8b+ (gradul 10+ UIAA). Mi-a devenit clar ca de la peste 2000 de km distanta este foarte greu sa parcurgem ce ne-am propus in Alpi intr-o singura iarna, din cauza conditiilor meteo si a starii in care se afla peretele. De exemplu, portiunea de gheata din lungimea cheie din Colton MacIntyre nu a existat in ultimii doi ani, pur si simplu nu s-a format. Sau este perfect posibil ca intr-o iarna sa nu existe deloc o fereastra de vreme buna pentru ascensiune, asa cum a fost in iarna 2012-2013.

Ce am putea face? sau cine ar trebui sa faca ceva?
Daca  intrebarea se refera la dezvoltarea miscarii alpine, in general, cu toate ramurile aferente, am putea face primul pas: sa ne implicam.

Cine ? Raspunsul este simplu: noi. Adica, eu, tu si toti ceilalti ce sunt angrenati in aceasta miscare. Daca vrem sa facem cu adevarat ceva pentru comunitate, putem sa gasim armonia necesara. Din pacate nu reusim sa depasim orizontul interesului personal.