In Weekend-ul prelungit datorat sarbatorii Rusaliilor am decis sa mergem in Pesterea Ungureasca (eu si Nicolas) impreuna cu familiile. Planuisem asta cu o luna inainte, asa ca avusesem timp sa ne documentam bine despre zona, trasee. Dar chiar daca am intrebat multa lume despre acest loc, in care fusesem in urma cu 10 ani, parerile erau foarte impartite si diferite. De la foarte frumos si recomandat la foarte urat si mult praf. Dar cel mai ciudat era gandul ca voi vedea traseele faimoase pe care toti clujenii le-au facut si le-au trecut pe 8a.nu. Pentru ca majoritatea celor care nu au fost in pestera nu vad cu ochi buni aceste realizari ale comunitatii din Cluj si aproape toti sunt siguri ca daca-i scoti din pestera pe clujeni, acestia nu sunt in stare sa faca un 7b. Recunosc ca asta era si parerea mea. Insa ceva parca ma retinea sa fiu foarte sigur de ceea ce credeam.
In sfarsit ajungem la intrarea in chei. Aici l-am intalnit pe Ilyes care ne-a aratat drumul corect catre pestera, caci altfel am fi luat-o pe drumul pe care-l stiam eu de acum 10 ani si sigur faceam 2 ore.
Aici ne asteptau Horatiu si Romeo, cu care vorbisem deja sa ne vedem si sa ne prezinte traseele din pestera. Si chiar au facut-o asa cum trebuie si cu lux de amanunte la fiecare traseu.
Dupa ce am vazut traseele am avut primul soc. Deodata mi-am dat seama in ce eroare eram si cat de gresite erau impresiile despre aceasta pestera. Avand o imagine a ceea ce se intampla in alte tari si la tipurile de stanca pe care le-am vazut, am realizat ca aici nu era cu nimic diferit fata de acolo. Iar potentialul pe care inca il are aceasta pestera este destul de ridicat. In plus, langa pestera mai este o bucata de stanca unde mai sunt cateva trasee destul de interesante si scurte. Unul dintre ele este El maricon, 8b, care a si fost catarat de un clujean. Si care nu prea mai este stilul pesterii, fara knee-bar, fara odihna, doar prize proaste si de compresie.
Acest traseu mi-a dat de gandit in privinta oamenilor care se catara in aceasta pestera si pe langa. Adica, dupa ce l-am filat pe Nicolas si am vazut cat de greu este, m-am convins ca nivelul nu era cel pe care eu si multi altii il credeam. Si urmatoarele trasee incercate urmau sa-mi confirme aceasta idee.
Primul traseu de incalzire a fost un 7a cred, in stanga pesterii, pe o fata usor surplombata la inceput si care se continua destul de ciudat drept in sus. Traseul mai merge continuat destul de mult si stanca arata foarte bine, iar Horatiu mi-a promis ca o sa se implice in acest demers.
Apoi am trecut la lucruri mai serioase si anume Coviltir. Auzisem atat de multe despre acest traseu si vazusem si un filmulet si foarte multi inscrisi cu el pe 8a.nu, incat chiar credeam ca este un traseu super accesibil si ca o sa fie o plimbare. Insa nu a fost chiar asa. Horatiu si Romeo mi-au zis planul in timp ce ma cataram, iar miscarile si knee-bar-urile au iesit din prima incercare, fapt care m-a bucurat si chiar am crezut ca o sa iasa la a 2-a incercare. Insa iar nu a fost chiar asa pt ca am cazut la a 4-a bucla, adica pe la mijloc. Dupa aceasta incercare s-a dat Nicolas, care a studiat foarte atent miscarile si a reusit sa faca un flash de toata frumusetea. Bineinteles ca asta mi-a dat aripi de vultur si am plecat hotarat in ce-a de-a 3-a incercare. De data asta am cazut sub top pt ca uitasem planul. Dar dupa aceasta incercare mi-am dat seama de originalitatea acestui traseu, foarte diferit de ceea ce este in Romania si chiar nu-mi parea rau ca am cazut. Au urmat inca 2 incercari in acea zi, ambele sortite esecului, dar foarte multumitoare pentru mine. Am revenit a 2-a zi si dupa o incercare esuata tot la top am reusit sa-l fac si sa trecem la urmatorul traseu pentru care venisem: Sucarina. Dar incercarile multe date pe Coviltir si-au spus cuvantul, chiar daca am reusit sa fac toate miscarile de la prima incercare. Insa anduranta sa termin traseul se cam dusese. Nicolas a esuat si el in incercarile lui, dar asta l-a ambitionat sa revina peste o saptamna si sa-l faca.
La sfarsitul celei de-a 2-a zile parerea mea despre pestera si despre oamenii care se catara aici se schimbase radical. Locul se dovedise a fi unul deosebit si unic in Romania, cu trasee foarte frumoase si destul de variate. Iar pentru oamenii pe care le-au batut si le-au catarat nu pot sa am decat respect. Si acum vine partea si mai interesanta, de a 3-a zi, cand am fost la Lita. Aici este o faleza mult mai apropiata de stilul clasic de Romania, dar destul de complexa pt ca poti sa gasesti si fata cu riglete mici, dar si surplomba cu miscari mai dinamice. Oricum, o faleza foarte bine batuta, de la un capat la altul, care aduna cred vreo 15 trasee (sper sa nu ma insel). Si aici vine surpriza. Oamenii care se catara la Lita sunt aceiasi cu cei care se catara in Pestera Ungureasca!! Deci, pentru cei care credeti ca odata scosi din pestera acesti oameni nu mai sunt in stare sa faca nimic, va inselati amarnic. La Lita mai este doar un traseu de facut, dar care sunt sigur ca Horatiu il va rezolva intr-o zi linistita si calma si fara sa-l mai grabeasca nimeni, pe care Nicolas era sa-l faca din a 3-a incercare si confirmand si gradul propus: 8a+.
Concluziile acestei excursii nu pot fi decat evidente: Pestera Ungureasca este un loc deosebit, o adevarata faleza pe care orice catarator ar vrea sa o viziteze macar o data in viata. Si mai mult, eu cred ca sunt cataratori care viseaza sa se catere intr-un loc atat de special. Si daca ei sunt din Romania, eu ii sfatuiesc sa-si ia o saptamana de concediu sau vacanta si sa renunte la Spania sau Grecia si sa se duca in Cheile Turzii pentru ca acolo se afla Pestera Ungureasca.
Iar despre oamenii din Cluj si imprejurimi, asa cum am mai spus, nu pot sa am decat respect si o sa fac tot ce pot sa-i ajut in dezvoltarea pesterii sau altor zone. De fapt colaborarea a inceput de vreo 2 ani, dar pana acum nu avusesem timp sa ajung in zona.
Sper sa mai ajung anul asta cel putin o data in zona Cluj si sa ma mai catar. Si poate o sa fac si o vizita pe traseul din pestera care a fost cotat la 8c de catre Dan Rosca, Titrus. Nicolas l-a incercat si a zis ca este facubil, iar eu stiu ce inseamna asta pentru el.
A tribute to Guy Lacelle from Petzl-sport on Vimeo.