eCLIMB.ro
AUTENTIFICARE
      
utilizator nou    parola uitata
Numele:
 
Parola:  
 

Despre clean climbing, cu Laurentiu Anghelpostat de geo_bivuac
 
Cum te-ai apucat de catarat?
Prin 78 am iesit cu niste colegi de liceu "la munte", la cabana Cuca in Iezer-Papusa si m-a prins microbul. Anul urmator am ajuns in Piatra Craiului si am descoperit pentru prima oara stanca, fata de care am simtit o atractie irezistibila. I-am mintit pe ai mei ca "domnul profesor de geografie organizeaza excursii la fiecare sfarsit de saptamana" ca sa-mi dea banii pentru turele mele "alpine" si pentru un rucsac si niste incaltari mai potrivite decat pantofii de oras si am inceput sa bat de unul singur potecile din Crai. Am cumparat o funie de rufe si niste chinga din care mi-am incropit un simulacru de ham, apoi mi-am gasit un tovaras la fel de nestiutor ca mine si am urcat impreuna "Traseul Central din Peretele Marelui Grohotis" (2B...).

Pentru ca am supravietuit ca sa putem povesti despre ascensiunea asta (mai mult solo...), de acolo am progresat continuu, dar cu pasi foarte mici, odata din cauza lipsei de informatii (aparitia manualului "Alpinism" al lui Walter Kargel in 81a fost absolut providentiala!), apoi din cauza lipsei de echipament. Cu timpul am facut rost de o coarda Dederon, apoi de una Carpati, niste carabiniere de centura de siguranta pentru muncitori, mai tarziu de carabiniere nemtesti sau cehesti de pe la cataratorii straini care vizitau Carpatii si ori am "inventat" feluri in care sa le folosesc, ori am aflat de la altii tot felul de informatii pretioase.... Prin 85 ajunsesem sa urc niste trasee mai serioase (de exemplu, Santinela de la Gatul Iadului, din Bicaz) si am considerat ca a venit vremea sa urc la  Costila, unde m-am catarat urmatorii zece ani...



De ce clean climbing?
Aici sunt doua aspecte: unul etic (care ar trebui sa ne ghideze pe toti) si unul absolut personal. 
Stanca este o resursa finita pe care o folosim cu totii, asa ca este de bun simt sa limitam pe cat posibil efectul pe care il are ascensiunea proprie asupra stancii insasi sau asupra celor care se vor mai catara pe acolo dupa noi. In catararea curata, stanca nu este modificata prin adaugarea de protectii fixe, iar semnele ramase dupa trecerea noastra sunt minime: cel mult niste urme de magneziu sau de cauciuc pe prize. 
In plan personal, in catarare eu sunt motivat de rezolvarea problemelor pe care le pune traseul, deci cu cat sunt mai multe probleme de rezolvat, cu atat mai bine.

Fata de escalada "sportiva", unde conteaza doar miscarea (descoperirea prizelor, pozitionarea, deplasarea pe parcursul secventelor de miscari etc.), in "trad", problemele sunt de doua ori mai multe: odata trebuie sa rezolvi problemele pe care ti le pune catararea propriu-zisa (la fel ca in escalada), iar la acestea se adauga descoperirea posibilitatilor de montare a protectiilor si construirea unui sistem de asigurare eficient pe masura ce inaintezi. In plus, spre deosebire de cataratorii sportivi, practicantii acestui stil trebuie sa-si asume intreaga raspundere pentru siguranta lor si a echipei lor de coarda, in conditiile in care acest fel de catarare presupune confruntarea cu anumite pericole obiective. Alte solutii de gasit! Si toate astea incercand sa ramai calm si calculat si sa te bucuri de calatorie. Cum sa nu-ti placa asa ceva?



Cum ai descoperit catararea pe mobile si ce te-a facut sa promovezi si educi acest gen de catarare? 
Chiar de la inceput, in primele trasee mai serioase pe care le-am urcat in Piatra Craiului, in  Padina lui Calinet, Cioranga sau in Turnurile Dianei am folosit noduri facute pe bucati de cordelina sau de chinga pe care le intepeneam in fisuri pentru asigurare, pentru ca citisem in cartea lui Kargel ca cehii fac asta (dar eu, in ignoranta mea, retinusem doar ca "asa-se-face"...). Dupa o vreme, mi-am facut singur niste nuci din bucati de aluminiu pe care le pileam si le gauream intr-un garaj al unui prieten, iar mai tarziu am cumparat niste nuci "de firma" de la niste nemti "dederisti" pe care i-am intalnit in Costila. Pe vremea aia n-aveam nicio reticenta sa folosesc pitoanele din trasee (de cele mai multe ori artificial, cu scarite), dar cand am inceput sa urc trasee mai "aerisite" (cum ar fi Creatia din PVA sau traseele lui Emil Coliban sau ale lui Alexandru Floricioiu) sau cand am mers in Caucaz in 91, nucile si-au dovedit din plin utilitatea. Pe vremea aia, lipsa de echipament se facea inca simtita, asa ca am folosit "setul" meu de nuci pana prin 95, cand i l-am dat lui Dan Dariescu, pentru ca urma sa plec sa lucrez in strainatate pentru urmatorii doi ani (din pacate, Dan n-a apucat sa foloseasca nucile prea mult timp... Ma intreb pe unde or fi ajuns protectiile mele mobile dupa tragicul lui accident din Creasta Berbecului?). 

In 90 am descoperit escalada prin traseele "de antrenament" pe care le pitonam la Sinaia, iar in 95 ajunsesem sa urc cateva trasee de escalada de F7c, dar tot atunci a inceput o perioada foarte neagra din viata mea in care nu m-am mai catarat. Cand am reusit sa revin din nou pe stanca, mi-am dat seama ca n-aveam cum sa mai ajung la nivelul atins anterior, asa ca m-am orientat in mod firesc catre disciplina care putea sa-mi dea cele mai multe satisfactii in aceasta situatie: catararea curata. Desigur, alegerea a fost mult usurata si de existenta pe piata a echipamentului necesar - nu mai era nevoie sa-mi fac singur protectiile, de data asta puteam sa cumpar materiale cu rezistenta garantata si proprietati mult superioare celor pe care le folosisem inainte. De asemenea, acum Internetul imi furniza o bogatie de informatii, la care ininte nu avusesem acces.

In 2007, odata cu deschiderea pentru noi a granitelor europene, care puteau fi trecute doar cu buletinul, am inceput sa ma catar si in alte tari. Mai intai, timid, in Bulgaria vecina, apoi din ce in ce mai departe, in Grecia, Austria, Italia, Franta... In 2010 am participat la o intalnire "trad" organizata de BMC pe falezele marine din Cornwall, UK, iar mai tarziu la o alta asemanatoare organizata de Clubul Alpin Academic Italian in Valle del Orco IT. Acolo am aflat ca exista mult mai multi cataratori care prefera catararea curata decat credeam eu si am mai aflat ca exista foarte multe zone de catarare in care folosirea protectiilor mobile este absolut necesara. La intoarcerea din Anglia, am inceput sa caut zone care sa permita ascensiuni similare celor pe care ma catarasem acolo: destul de scurte, dar asigurate integral cu protectii mobile. 



Din pacate, la noi, cam toata stanca relativ accesibila pe care se puteau face asemenea trasee in zonele cunoscute de catarare fusese deja amenajata, asa ca a trebuit sa ma orientez catre falezele ramase, unele foarte inierbate sau cu roca destul de friabila, care necesitau o munca asidua de curatare inainte de orice incercare de parcurgere a unei linii logice  (si in plus, era vorba despre calcar, nu granit ca in Anglia...). Totusi, dupa multe zile sau chiar saptamani de gradinarit, am reusit sa curat si sa urc vreo 15 trasee de trad in Cheile Folea, VL, mai tarziu o intreaga faleza la Veliko Tarnovo, BG (Sv. Troitsa Sud), unde sunt vreo 25 de trasee foarte interesante, iar recent, 12 trase la Shirokovo (care sunt cele mai frumoase trasee pe calcar pe care le-am urcat pana acum!).

In privinta stilului, fac o distinctie clara intre catararea curata si cea de aventura. Eu vad traseele "trad" in acceptiunea englezeasca: traseele sunt curate (sau daca nu, se pot curata in rapel), sunt destul de scurte dar intense si sunt complet lipsite de protectii fixe. Adeseori, cele care sunt prea periculoase sunt "lucrate" inainte de prima ascensiune (maniera "headpoint", cu asigurare de sus) pana la invatarea pasajelor si asigurarilor, dar protectiile sunt intotdeauna montate de capul de coarda.  In schimb, traseele "de aventura" sunt lungi, parcurg zone variate, in care uneori pot fi necesare protectiile fixe montate la premiera, iar echipa de coarda (care in acest caz are o importanta mult mai mare) trebuie sa fie complet autonoma. Asemenea trasee se abordeaza intotdeauna "de jos in sus"!

Dupa o vreme, am incercat sa pun la dispozitia cataratorilor romani cunostintele despre catararea traditionala pe care le acumulasem prin intermediul unui website. Motivul a fost similar cu pornirea pe care o ai cand vezi un film bun sau cand citesti o carte care-ti place foarte mult: vrei sa le recomanzi si prietenilor tai lucrul care tie ti-a facut placere, pentru ca speri ca vor avea de castigat in urma experientei.

Recent, am publicat tot materialul adunat acolo intr-un adevarat manual, numit "Catararea traditionala si de aventura", care cuprinde informatii foarte detaliate si bine structurate despre materialele si tehnicile folosite in catararea cu protectii mobile sau in traseele de aventura cu una sau mai multe lungimi de coarda: utilizarea protectiilor naturale si mobile, echipamentul necesar, construirea ancorelor de regrupare si de rapel, parcurgerea traseelor, coborarea din perete etc. Cartea poate fi cumparata de la magazinele de catarare si de la salile de escalada din Bucuresti, iar in Cluj de la Nootka si Rock n Snow.

De asemenea, manualul poate fi comandat pe site-ul https://www.trad.verticon.ro/ (expediere prin curier oriunde in tara).



Care este metodologia deschiderii de trasee de escalada sportiva? 
Incepand din 90, cand am facut primele trasee de escalada de pe valea Pelesului, din Sinaia (la inceput doar cu pitoane si cateva spituri "la dalta", dar le-am reechipat pe toate in 2005!), am continuat sa echipez trasee de escalada sportiva in Sohodol, Folea, Magura, iar apoi in cateva zone de la sud de Dunare: Sredna Kula, Koshov, Shirokovo.
In toate acestea, mi-am impus sa urmez cateva principii: 
1) Traseele care se pot asigura cu protectii mobile raman neechipate. 
2) Nu modific stanca in niciun fel; daca un traseu "nu merge", acesta ramane neechipat, chiar daca ar fi nevoie doar de "adaugarea" unei o singure prize (din cauza asta ma necajeste mereu sa descopar prize sapate de altii in traseele pe care eu le-am urcat asa cum erau...). 
3) Pentru a fi echipata, nu ajunge ca o anumita linie poate fi urcata, trebuie neaparat ca aceasta sa-mi spuna ceva, tehnic sau  estetic. (Am lasat neatinse multe linii "catarabile" pentru ca am considerat ca aparitia alt unui traseu mediocru nu merita efortul, ar fi doar un consum nejustificat de stanca). 

De altfel, pentru ca in timp ca am vazut multa stanca stricata, la un moment dat m-am apucat sa scriu un site despre echiparea traseelor de escalada, in incercarea de a-i constientiza pe cei care ar vrea sa amenajeze asemenea trasee in privinta metodelor aplicabile si a regulilor de urmat: https://www.escalada.verticon.ro/echipare/


ALTE ARTICOLE






Care este echipamentul tau preferat de clean climb? 
De regula, folosesc multe protectii pasive, odata pentru ca m-am obisnuit cu ele inca de la inceput, apoi pentru ca ma catar mai mult pe calcar, unde acestea au intotdeauna utilitate (dar nu le las acasa nici pe gresie, granit conglomerat sau gneiss...). Dupa ce ani la rand am cumparat si vandut (in pierdere) numeroase seturi de nuci care aveau tot felul de hibe, de vreo zece ani am ramas la nucile DMM, pe care le consider cele mai bune de pe piata. Preferatele mele sunt Alloy Offsets, urmate indeaproape de Wallnuts si de hex-urile Torque Nuts.

In privinta protectiilor active, am mare incredere in friend-urile Mastercam de la Metolius (modelul vechi, pentru ca cel nou nu prea ma incanta...) si in Wild Country Friends care sunt mult mai potrivite pe tipurile de roca pe care ma catar eu decat mult-laudatele Black Diamond C4, datorita unghiurilor de cama mai mici. Pentru protectiile naturale, am inceput recent sa folosesc anouri cusute din cordelina cu Aramid, care mi s-au parut excelente pe calcarul cu muchii foarte ascutite intalnita iarna asta in traseele de trad din Sivridag, langa Antalya. In rest, am echipament foarte variat, care sa poata fi folosit in cat mai multe tipuri de roca, pentru ca de multa vreme incerc sa descopar locuri noi in fiecare an si asta m-a dus in Wadi Rum, Iordania (gresie), Cadarese, Italia (Gneiss), Envers des Aguilles, Chamonix, FR (Granit), Varasova Grecia (calcar) si multe alte locuri minunate.



Ce parere ai despre viitorul catararii in general si mai ales ce parere ai despre viitorul catararii clean? 
Cred ca dezvoltarea catararii are doua directii previzibile distincte:
1) catararea "pe plastic" (adica pe structuri artificiale), care va fi ajutata de faptul ca escalada a devenit sport olimpic si din aceasta cauza va atrage bani si
2) catararea pe stanca. Daca in cazul primei directii de dezvoltare toata lumea este de acord cu tot ce presupune aceasta, in cazul stancii lucrurile sunt extrem de complicate. In sinea lor, cataratorii "de panou" isi dau seama ca acesta este doar o imitatie a terenului natural ("the real thing") si emit mereu pretentii asupra liniilor neechipate, unde au impresia ca prin absenta spiturilor li se interzice dreptul fundamental de acces la natura, fara sa realizeze ca trebuie sa se ridice la nivelul traseului, nu sa coboare traseul la nivelul lor.  Mai mult, desi credeam ca aceasta este o practica disparuta dupa inceputul anilor 90, recent a inceput sa se manifeste o recrudescenta a fenomenului "manufacturarii" traseelor. In mod normal, asemenea abateri de la etica ar trebui sanctionate ferm de comunitate, dar cu toate astea, promotorii unor asemenea aberatii sunt sustinuti de unii dintre cataratori, care-si vad astfel justificata frica de a se confrunta cinstit cu stanca. ("Eu vreau spituri, pentru ca nu vreau sa-mi rup gatul p-acolo" a inlocuit treptat atitudinea mai aventuroasa si mai potrivita cu spiritul catararii  "O sa ma antrenez si atunci cand va veni vremea o sa urc traseul!").

Pe de alta parte, observ de cativa ani o activitate sustinuta de popularizare a catararii curate, in primul rand din partea fabricantilor de echipament, care sponsorizeaza personalitati reale ale acestui stil de catarare si care produc filme cu ascensiuni remarcabile care au un mare impact asupra cataratorilor. De asemenea, exista un curent "ecologist" foarte activ care promoveaza idei importante legate de protectia naturii si de reducerea efectului pe care il avem asupra mediului. Aceste idei sunt aplicabile si in relatia noastra cu stanca si din ce in ce mai multi cataratori devin constienti ca stanca este o resursa care trebuie sa fie protejata. 



Din pacate, in Romania suntem intr-o etapa de dezvoltare a catararii foarte indepartata de ce se intampla acum in lume, iar cataratorii romani nu sunt prea atrasi de ideile incomode venite din alte locuri cu traditie in catarare (desi au fost foarte receptivi la adoptarea escaladei sportive - la care, recunosc, am contribuit si eu...- sau la saparea de prize practicata de francezi la sfarsitul anilor 80...). Am vazut in alte tari urmele "razboiului spiturilor" (din pacate, stanca a avut foarte mult de suferit) si observand ce se intampla acum la noi, am impresia ca nu avem cum sa scurtam procesul invatand din greselile altora, ci suntem sortiti sa parcurgem toate etapele. Se pare ca la noi, doar dupa furtuna poate aparea soarele...

Dupa ce ani de zile am incercat sa-mi sustin punctul de vedere favorabil protejarii stancii si promovarii catararii curate in tot felul de dezbateri in grupuri formate pe internet, mi-am dat seama ca o asemenea abordare nu duce la nimic bun: intotdeauna, in aceste discutii se ruleaza ciclic aceleasi argumente, care nu duc nicaieri. In consecinta, in loc sa mai particip la aceste "dezbateri", am preferat o abordare mult mai activa, indreptata spre viitor: de ce sa incerc sa schimb mentalitati inchistate cand pot sa ajut la educarea unei noi generatii de cataratori, pe care as putea sa-i sustrag influentei toxice a celor care promoveaza inlaturarea aventurii din catarare. Prima cale pe care am gasit-o a fost sa public toate cunostintele pe care le-am acumulat despre catararea traditionala si de aventura intr-o carte care sa le ofere doritorilor cat mai multe raspunsuri la intrebarile pe care le-ar avea despre acest stil de catarare.  A doua cale a fost sa ma inscriu in Clubul Alpin Roman, Filiala Bucuresti si sa lansez acolo o serie de ateliere de catarare cu protectii mobile si de initiere in catarare pe stanca sau pe gheata care s-au bucurat de o larga participare din partea colegilor de club.





interviu clean climb catarare asigurari mobile laurentiu anghel


postat de geo_bivuac


Boulder
Escalada
Alpinism tehnic
Catarare pe gheata
Dry tooling
Alpinism de altitudine
Deep water solo

Filtrati dupa genul de catarare
 
Toate articolele


Interviu Viorel Amzaroiu
postat de geo_bivuac
29
January
2015
Un scurt interviu cu omul din umbra, Viorel Amzaroiu cunoscut si ca Mardare


Conceptul de gandire performanta
postat de geo_bivuac
22
March
2012
Un concept de gandire performanta pentru pregatirea sportivului


Un nou record de viteza pe THE NOSE
postat de pandora
24
June
2012
In data de 17 iunie 2012 HANS FLORINE si ALEX HONNOLD au stabilit un nou record de viteza pe The Nose din El Cp-Yosemite

Muntii BUCEGI - 53 trasee
Muntii HASMAS - 19 trasee
Muntii POSTAVARU - 15 trasee
Muntii RETEZAT - 8 trasee
Muntii CAPATINII - 4 trasee
Muntii MEHEDINTI - 4 trasee
Muntii METALIFERI - 3 trasee
Muntii LEAOTA - 3 trasee
Muntii TRASCAU - 2 trasee
Muntii PARING - 1 traseu
Muntii VALCAN - 1 traseu
Muntii GIURGEU - 1 traseu
Toate traseele <site map>
Tastati numele traseului (autocomplete) 
Rocklands: a trad diary
Nina Williams bouldering in Bishop
Gadd s Still Got It: The Mustang P-51 (M14-)
TOATE FILMELE
 
   


LID (Lure Ice & Dry)
postat de geo_bivuac
10
January
2023
Muntii FAGARASULUI
Un traseu mixt, de gheata si dry, 5lc, WI3/M4, cca. 210m in peretele Caltunului din Fagaras


Faleza La Sepultori
postat de geo_bivuac
02
May
2022
Cum weekendul ce a trecut a fost 1 mai muncitoresc,Alex Paul Manoliu impreuna cu Andrei Gurgu si Stefan Ionescu au plecat la munca in Cheile Dobrogei cu plan de a amenaja cateva trasee noi de escalada.


UnTold agam
postat de Andrei
19
July
2021
Muntii FAGARASULUI - Laitel - Vama Cucului
UnTold agam - un traseu frumos, usor, la 50m in spatele ref. Caltun.


Cheile Crovului
postat de geo_bivuac
17
November
2020
Muntii LEAOTA
Caracteristica zonei: roca este calcar. Peretii sunt in general de dimensiuni intre 15-50 m. sportiva sunt echipate cu ancore mecanice, urechi si top-uri cu lant sau urechi cu inel
   


21
January
2020
Intalnire cu Nina Caprez si Pete Whittaker

În perioada 10-14 februarie, va avea loc la sala de escaladă Carpatic din București, prima ediție a evenimentelor sportive Blue Peregrine. În cadrul acestora, doi dintre cei mai buni cățărători ai momentului, Nina Caprez și Pete Whittaker, vor susține sesiuni de prezentare și ateliere practice pe teme diferite.


16
September
2015
Juniorii Climb Again la BMC Paraclimbing 2015

Prima noastră grupă de copii cu deficiențe de vedere, cu care lucrăm deja de doi ani, a mai trecut un prag de maturizare sportivă. După un sezon 2014-2015 plin de demonstrații și participări oficiale la competițiile locale de cățărat, din echipa Climb Again au început să se desprindă, dincolo de rezultatele terapeutice, și câteva vârfuri cu motivație pentru performanță.


21
July
2015
Actiune de reparare a Refugiului Costila

Pentru repararea lui va cerem ajutorul, tuturor celor care de-a lungul timpului l-ati utilizat pentru ascensiunile voastre din zona Costila si muntii Bucegi. Doar impreuna vom putea sa ii redam stralucirea, sa il putem utiliza in continuare si sa il lasam generatiilor viitoare.


11
May
2015
Un nou panou de escalada indoor

Din luna mai 2015 va exista un nou panou de escalada indoor in Romania. Acesta va functiona in Falticeni, judetul Suceava.