LC4 - Se pleacă spre o mică şa apoi in sus pe muchia crestei. Prima asigurare e destul de sus aşa că trebuie puţină atenţie. Pană la primul cui am mai asigurat cu un anou după un mic colţ de stancă. Traseul mai urcă puţin vertical apoi se pierde foarte mult din verticalitate urmandu-se muchia pe lunchimea căreia nu mai găsim nici o asigurare. Dar nici n-ar fi nevoie căci e aproape orizontal, doar că trebuie atenţie că e puţin cam friabilă. Eu am regrupat la două ţancuri pe după care am putut trece anourile.
Retragerea:
La noi a fost cu peripeţii. Din ce am citit sunt două variante de retragere, una pe Valcelul Trecătorii Forţate, prin două rapeluri şi o altă variantă pe o potecă ce duce spre Brana Caprelor.
Iniţial am optat pentru potecă. Din locul de rapel am urmat o mică potecuţa an lungul crestei printre jnepeni ieşind intr-o strungă ce are pe dreapta o ruptură mare de pantă. Am coborat in strungă apoi am continuat pe o potecă ce urcă uşor paralel cu peretele. Am ajuns intr-un valcel de unde nu am mai ştiut dacă să o luăm in sus sau pe curbă de nivel. Le-am lăsat pe fete pe potecă şi am inceput să urc valcelul să văd peste ce dau. La capătul lui am ajuns la o zadă şi nişte jnepeni ce aveau cateva crengi tăiate cu toporul fapt pentru care am crezut că pe acolo e drumul. De la jnepeni am coborit caţiva metri apoi am traversat o faţa spre stanga şi am ieşit pe o mică muchie de unde puteam admira Vf Padinii Popii. Jos, o potecuţă de capre şi cam atat.
Intre timp fetele mă anunţă că l-au sunat pe Mihai, iar acesta le-a descris coborarea din cartea lui Cristea ca făcandu-se pe Valcelul Trecătorii Forţate. Aşa că, pentru retragere, după ce se coboară in mica strungă cu ruptura de pantă pe dreapta, se coboară spre stanga pe o potecuţă printre jnepeni, potecă ce ne conduce spre firul valcelului larg pe care ne aflăm. Se urmează această potecă pană la o limbă de grohotiş pe care se coboară. in ultima parte a valcelului, cu puţin inainte de săritoarea pe care trebuie s-o rapelăm, ar mai fi o variantă pe o potecuţă ce urcă spre dreapta şi se strecoară pe langă stancă, printre jnepeni şi zade, pană pe poteca ce urcă de la Diana spre Brana Caprelor. Noi am incercat şi pe aceasta pană cand am pierdut poteca la o ruptură de pantă şi, cum soarele atingea creasta dealurilor dinspre vest, iar lumină nu mai aveam pentru mult timp, ne-am intors la varianta rapelului. Am coborat pe valcel incă vreo 10-15 metri, cu mare atenţie căci e cam alunecos, pană la săritoare. Aici, pe dreapta cum cobori, se află un piton solid din profil patrat de 20mm.
Primul rapel are vreo 15-20m apoi se coboară pe valcel incă vreo 10 metri şi pe partea stangă, cum coboram, găsim punctul celui de-al doilea rapel. Două pitoane legate intre ele cu o cordelină. Rapelul al doilea are vreo 35 metri, iar corzile trebuie poziţionate cu atenţie ca să nu se prindă nodul corzii. Se spune că s-ar mai afla două pitoane noi pe partea dreaptă, dar am aflat asta abia după coborare aşa că nu am mai verificat.
După rapel se coboară pe firul valcelului cam 10m apoi se descaţără o săritoare care, de sus, pare cam abruptă, dar se pare că nu este. Noi, cu semicorzi de 60m, am dat al doilea rapel pe toată lungimea valcelului trecand şi peste săritoarea finală. Cred că s-ar putea incerca şi cu corzi de 50m căci nouă ne-au mai rămas suficienţi metri de la baza săritorii.
De aici am coborat agale spre Plaiul Foii unde am mancat ceva şi ne-am băgat, obosiţi, la somn.
