Traseul Floare de Colț porneste dinainte de lanțurile care anunță intrarea în Padina Popii. Atunci când poteca face un viraj clar la dreapta, pentru a intra în padină, noi am continuat în sus spre perete. Faimosii doi molizi din fața traseului eu nu îi identificasem, dar la vreo 10 metri mai sus se vedea o grotă înierbată cu un copăcel. Acela părea să răspundă fără mari dubii fisei de post. (Ca reper sigur la 15 metri in stanga traseului Floare de Colt este un diedru evident, la baza caruia este scris cu albastru TD “Traseul Dianei”)

Prima lungime este ușoară, murdară și un pic friabilă. Ieșirea în regrupare este la smocuri de iarbă și la un copăcel pe un prag super comod. Pentru că este un traseu pe care îl poți pierde deoarece se intersectează cu traseul Dianei, am încercat să păstrăm regrupările a la schiță ca să vedem repede dacă am greșit linia.

A doua lungime din Floare de Colț pornește din dreapta grotei, direct în sus peste o burtică. Mai sus o fisură mică are un pas, după care ieșim într-o porțiune ușor friabilă. Traseul nostru traversează stânga aici vreo 5-6 metri, peste un prag, după care continuă mult în sus pe o serie de fisuri. Acestea ne-au condus, spre capătul lungimii, din nou vreo 5m stânga apoi sus vreo alți 5m. După acești 5 metri am traversat dreapta tot vreo 5m până în regruparea pe care am improvizat-o.

Lungimea a doua am făcut-o de aproape 60m, pentru că nu am găsit ceva ce seamănă a regrupare standard. Poate o fi ceva, dar nu am văzut noi. Am regrupat la 2 pitoane solide și mai distanțate. Cam pe vremea asta a început să ne plouă, întâi mai timid, apoi mai hotărât. Am zis să așteptăm 10 minute să vedem dacă se strică vremea mai rău și, din fericire, ploaia s-a încheiat.

A doua regrupare. De aici am urcat diagonal dreapta, ca să prindem o fisură.

Din regrupare, a 3-a lungime traversează diagonal dreapta vreo 15m până găsim o regrupare suspendată, pe care o depășim. Traseul continuă să traverseze ascendent dreapta până prinde o fisură pe care pornește în sus. Fisura se transformă la un punct într-un horn mic și strâmt în care intru cu totul, horn care se deschide după vreo 6 metri într-un horn imens. Aici facem regruparea, la 2 pitoane bătute unul de-o parte și unul de cealaltă a hornului.

Bine că este comodă regruparea pentru că unghiul făcut de pitoane nu inspiră multă încredere :p

A patra lungime pornește pe muchia stângă a hornului, prinzând o fisură superbă care urcă vertical. Este cea mai grea porțiune de liber din traseu. Eu am fost secund pe lungimea asta și am încercat să scot pașii la liber: cățărare suuuper frumoasă și tehnică pe verticală. Regruparea este foarte comodă, pe un bolovan.

A cincea lungime pornește în stânga regrupării pe o fisură largă. Aici Cătălin povestea că a trecut cu cheie de pumn, dar mie mi s-a părut cumva mai pe mâna mea să ridic picioarele și să prind un mic prag în fisură. Țin să mulțumesc pe această cale mamei mele, care m-a programat la 1,76 m înălțime :))

După vreo 3 pitoane se face ușor dreapta urmând fisura ușoară. Nu mai sunt asigurări ceva metri, dar terenul permite plasarea de nuci, ceea ce am și făcut. Un piton anunță că suntem pe drumul cel bun și ajungem sus pe creasta Turnului Mare al Dianei.

Pentru retragerea prin Vâlcelul Trecătorii Forțate trebuie mai întâi mers un pic pe creastă, de la ieșirea din Floare de Colț, cu direcția crestei Pietrei Craiului:

La un moment dat creasta Turnului Mare al Dianei este blocată de un perețel de vreo 3-4 metri. Acesta este semnul că trebuie făcut stânga pe sub copăcei. Ar trebui să apară curând un mic mic horn căzut – stâncos – care anunță intrarea în potecă.

De aici se descațără cu atenție prin zona care am înțeles că se numește Cetatea Închisă a Dianei. Cătinel coborâm pe praguri de stâncă și iarbă, cu ajutorul jnepenilor sau nu, până într-un vâlcel clar conturat care conduce într-o zonă mai mare de jnepeni. Intrăm în Vâlcelul Trecătorii Forțate.

Coborâm pe grohotiș până apare prima săritoare, de vreo 20 metri. Amenajarea de rapel constă într-un piton mare la care Dragoș ne recomanda să nu ne temem, pentru că este solid.

La câțiva metri de mers după primul rapel găsim cea de-a doua stație, la două pitoane legate prin cordelina. Încă un rapel și suntem la baza hornului, aproape în poteca de venire.

O alta retragere mai putin cunoscuta, dar mult mai rapida este prin a merge pe creasta pana aproape de capatul ei (circa 20 de metri inainte de sa) si pe dreapta cum urcam vom vedea 2 spituri argintii cu carabiniere ruginite. De acolo facem 2 rapeluri (cel de-al doilea rapel este la circa 5 metri mai in dreapta cum coboram, de jnepenii unde ajungem dupa primul rapel) si suntem in poteca de urcare catre creasta Pietrei Craiului ce merge pe la baza peretilor de catarare respectiv Turnul Mare al Dianei si Padina Popii



articol preluat si modificat de pe www.flutureledepiatra.ro