Ulise (6A, 8lc, 6+ impus) este un traseu deschis de Viorel Nicolaescu in Fata Inalta din Masivul Postavaru. Este un traseu care se poate parcurge preponderent la liber, pasul impus fiind pe undeva pe la gradul 6+. Pasajele frumoase sint intrerupte de portiuni cu vegetatie si friabile, astfel incit unele miscari sint solicitante si necesita atentie sau chiar asigurari suplimentare. Asigurarile sint in general bune. Nu va bazati pe trasul de bucle, ca nu merge peste tot. Regruparile sint, mai nou, consolidate cu spituri.

Traseul e usor de gasit, avind numele scris la baza peretelui, imediat dupa Catrinel.

Plecarea in prima lungime se face chiar din dreptul scrisului, pe niste praguri murdare (nu se vede primul piton). Se urca un pic in sus, apoi spre stinga, se trece de un arbust si se tine o creasta friabila, avind in dreapta un jgheab pamintos. Regruparea e pe o brina mare, la 50 de metri de baza peretelui.

A doua lungime este ceva mai solicitanta: se merge intii in stinga, pe o fisura (pitoanele se vad bine, iar la 5-7 metri in stinga se vede clar linia traseului Catrinel), se urca apoi tot un pic spre stinga pe niste praguri si fisuri inierbate. Aici sint citiva pasi dificili, cam pe la gradul 7, daca se merge liber. Mai sus se ajunge sub o mica surplomba care are la baza un piton batut de sus in jos. Dupa depasirea acestui obstacol dificultatea scade si se ajunge intr-o regrupare comoda.

Cea de-a treia lungime este mai curata si iese la liber (estimez un 7-). Se urca intii in sus, pe praguri bune, apoi se traverseaza scurt dreapta si se urca o fisura generoasa, cu prize destul de murdare la picioare. Asigurarile sint aerisite, dar par de incredere. La un moment dat se face un traverseu spre stinga, pe prize bune, apoi se urca cam 10 metri in sus pe praguri si fisuri scurte si se prinde regruparea. Miscarile sint solicitante si frumoase.

Cea de-a patra lungime mi-a placut, cred, cel mai mult: se urca pentru inceput citeva praguri cu iarba, pe teren lejer, apoi se ajunge la o zona surplombata. Se depasesc citeva mici surplombe spre dreapta, se traverseaza pe sub un tavanel si se urca o fisura spre regrupare. O lungime foarte frumoasa, de liber, cam 6+. In unele locuri asigurarile sint rare, dar daca se simte nevoia se poate asigura bine cu mobile.

Lungimea a cincea e clara: o fisura subtire, pitonata bine, care brazdeaza o fata spalata. Am inteles ca la liber ar fi un 9- pe undeva, dar am trecut folosind o scarita. In partea de sus a fisurii sint si citeva spituri manufacturate. La un moment dat dau de o portiune unde se face un traverseu frumos, liber, spre dreapta. Prizele sint generoase la miini, daca le cauti atent. Trec repede, nu simt sa fie mai mult de gradul 6 acolo si nu e nevoie de asigurari suplimentare. De aici urc o fisura si citeva praguri si ajung in regrupare. O lungime solicitanta, dar nu cine stie ce, daca folosesti o scarita.

A sasea lungime de coarda urca pe praguri cu vegetatie si pe citeva fisuri. Nu e grea, dar e asigurata rar si capul trebuie sa fie atent pentru a gasi linia. Avem parte de citiva pasi impusi pe portiuni aparent friabile. Regruparea e undeva in dreapta hornului mare care se vede in partea de sus a peretelui.

Acest horn constituie partea dificila a celei de-a saptea lungimi. Se pleaca din regrupare catre stinga, intr-un traverseu usor. Dupa 10 metri stinca incepe sa fie prafoasa si murdara, dar inca merge liber. Ajuns sub horn imi dau seama ca nu va fi usor: prizele sint murdare, hornul are o potiune foarte ingusta (cel mai bine e sa se abordeze pe exterior), iar asigurari nu se vad. De fapt, a fost aici un spit, dar i s-a scos urechea, asa ca nu poate fi folosit. Mai e o pana veche de lemn cu o cordelina putreda, in care s-au prins inca vreo doua cordeline. Nici vorba sa ai incredere in asigurarea asta. Am pus o nuca si un friend la doi-trei metri deasupra si am trecut. In partea de sus dificultatea scade treptat, dar asigurarile sint rare si concentrarea trebuie sa fie maxima, caci stinca e tot murdara. Am simtit lungimea asta ultima ca fiind, cumva, cea mai solicitanta, nu atit fizic cit psihic. Trebuie sa fii decis pe-aici.Regruparea se face iun creasta, la un copac.

A opta lungime e banala: o creasta clara, care poate fi urcata si fara corda, pina in padure.

Retragerea e identica cu cea din Catrinel: se urcam cam 10 metri pe un vilcel stincos, apoi se tine o poteca aproape de creasta, cam 5-10 minute si se face stinga pe un vilcel stincos (al treilea). Mai jos coborirea e destul de clara, pe o poteca subtire si abrupta, care duce spre baza peretelui. Nu dau detalii mai departe, pentru ca noi am facut o retragere mai intortocheata.

Fotografii si alte detalii din traseu pot fi vazute aici: https://picasaweb.google.com