Joi, 1 octombrie 2015,  facebook messenger : "Salut, Bivuac! Vii la panou azi? "

"Da."

"Imi arati si mie cum sa ma catar solitar? "

"Da, cum sa nu. "



Dupa 2 ore de explicatii si repetari, Silvia ma intreaba: "Nu imi imprumuti si mie Grigri-ul si blocatorul?"



Sambata, dupa primul drum impreuna in masina si dupa discutii despre teama, control si alte teme specifice cataratorilor ajungem in Poiana Inului.

Deschid portbagajul masinii, Silvia isi ia rucsacul cu echipamentul de catarat si pleaca catre traseul Muchia Lupului cel Rau (singura).

Dupa circa 2 ore o zaresc in prima lungime de coarda. E bine si isi pregateste rapelul pentru recuperarea asigurarilor.

Imi continui plimbarea prin zona Postavarul si dupa cateva ore, pe la ora 16, ajung iar in Poiana Inului si sunt curios unde este Silvia.

Cu ochiul liber nu o gasesc, asadar scot aparatul foto cu un tele de 240 mm si fac o fotografie pe care o zoomez si o gasesc pe Silvia in ultima regrupare. Perfect, are timp sa iasa pe lumina si sa ajunga jos.

Ora 18.30. Taaar! "Salut, Bivuac! Unde esti ca eu sunt in Poiana Inului? "

"Sunt jos, la masina, te astept ..."

Dupa multa "sana", alte licori si desigur caldura si lumina focului aprins cu truda ajungem cu greu in corturi.

Duminica eu si Ingrid intram in Mielul Cel Bland, iar in paralel cu noi Silvia intra solitar in Cotofana. O urmaresc oricand am posibilitatea si o vad cum urca pe traseu fara probleme, ba chiar are timp de discutii cu noi pe diferite teme.



Ea se catara sigur, fara sa ezite, pas cu pas, metru cu metru pana in prima regrupare, unde constata ca i-a mai ramas jumatate de metru de coarda in rucsac :)

Pe toata durata parcugerii traseului am urmarit-o pe Silvia cum se catara, cum abordeaza si cum se simte pe traseu. Era ca si cum s-ar plimba pe Calea Victoriei in cautarea unui chiosc de inghetata :P



Ajunsi la capatul traseului ne propunem sa o asteptam si pe Silvia stiind ca ea are o singura semicoarda de 60 de metri, noi avand doua si putem sa o ajutam sa retraga mai eficient din traseu.

Pe ultima portiune am urmarit-o si am gasit la ea aceiasi buna dispozitie si zambet.

Inca odata: RESPECT SILVIA SI JOS PALARIA !