eCLIMB.ro

Radu Diaconescu... sau Mereu pe Drum
postat de tori
 
Cine este Radu Diaconescu?
Inca nu stiu dar incerc sa redescopar. Identitatea si felul in care te vezi pe tine insuti poate fi un subiect destul de complicat, mai ales atunci cand esti nevoit de imprejurari sa o redefinesti. Daca m-ai fi intrebat acum un an de zile as fi zis: alergator, catarator, fotograf, programator, explorator pe bicicleta, poate cu ordinea putin schimbata.

DSC_5616.jpg


Cand a aparut muntele in viata ta? Cum a evoluat, sau mai bine zis: Cum ai evoluat tu in prezenta lui?
Prima data am fost la munte atunci cand am terminat liceul, la 18 ani cand aveam, printre alte probleme, 110 kilograme. A fost o mini-expeditie cu cortul in apuseni in care am avut febra musculara vreme de o saptamana dar dupa care m-am indragostit iremediabil de munte. Dupa asta imi amintesc foarte clar impresia pe care am avut-o cand am vazut pentru prima data abruptul Prahovean sau Craiul, sunt lucruri care nu se uita usor.

Muntele, prin orice activitate pe care o practici pe el, te caleste  si te transforma atat fizic cat si psihic. Asta se intampla tura de tura, traseu dupa traseu, pas dupa pas pana cand ajungi sa te simti acasa acolo. In cazul meu lucrurile au decurs in ordinea: drumetie, alpinism, ski si alergare montana pe parcursul mai multor ani. Sincer regret putin experienta primilor ani cand totul era nou si fiecare noua tura si fiecare nou traseu era o mica aventura.

Cum ti s-ar parea viata fara bicicleta, ski sau alpinism?
Foarte trista, dupa cum am descoperit in cele 4 luni de zile in care nu am putut sa fac nici un fel de miscare. In acelasi timp nu e o reteta universala, si sunt convins ca aceasi intrebare nu ar avea nici un sens pentru cineva care a crescut pe malul unui ocean.

Important e sa gasesti sporturi care-ti sunt dragi care sa te absoarba complet si prin care sa poti descoperi intr-un mod aventuros lumea in care traiesti. Ma refer la senzatia pe care o ai atunci cand intri pentru prima data intr-un perete nou si intr-un traseu necunoscut, la teama de a face un viraj pe panta inclinata sau la curiozitatea pe care o ai atunci cand ajungi intr-un loc nou pe bicicleta. Oare ce gasesti dupa urmatoarea curba?

DSC_6237__1_.jpg

Cum iti alegi noile provocari?
Greu de spus, pur si simplu iti incolteste la un moment dat in minte o idee de care nu poti sa scapi. E o combinatie intre a citi si a vedea ce au facut si altii si a gasi un mod de a face lucrurile, care sa ti se pare si tie interesant. Dar lasand la o parte concediile si expeditiile lungi aceasi dilema o avem cu totii inainte de fiecare weekend, si ideal ar fi sa faci mereu o tura noua sau intr-un mod nou.


Pentru multi dintre noi esti un monument de rezistenta psihica si determinare. Povesteste-ne ceva despre accidentul de asta vara si mai ales despre lupta ta de a trece peste acest episod?
Nu cred ca sunt nici monument. Iar despre ce s-a intamplat vara trecuta nu e chiar atat de greu de explicat. Am ajuns prin forta picioarelor proprii din Romania pana pe un varf de 7000 de metri din Tien Shan, dar cand am urcat pe varf am avut probleme cu degeraturile la degetele de la picioare.

Practic am ajuns intr-un interval de timp extrem de scurt din mijlocul unei expeditii si de pe un varf de 7000 de metri pe patul unui spital si pe patul de acasa, vreme de trei luni de zile, cu gandul legat de ce va insemna viitoarea pierdere a degetelor de la picioare. Dar nu, nu a fost nici un fel de lupta, sau cel putin nu poate fi numita astfel. A fost doar o adancire lenta in depresie impotriva careia nu exista din pacate nici un glont magic. Dar sunt prea multe de povestit aici intr-un articol atat de scurt.

IMG_0415.jpg

Ai deja doua proiecte indeplinite de a ajunge pe munti inalti: Mont Blanc si Khan Tengri, prin forte proprii, plecand din Romania. De ce ai nevoie cel mai mult ca sa reusesti intr-un astfel de proiect?
In primul rand de curajul de a pleca si de a lua hotararea ca in anul urmator vrei sa faci chestia asta. Asta e de departe cel mai dificil, dupa asta se leaga totul, acolo unde exista o vointa exista si o cale. Totusi pentru unele proiecte probabil cea mai importanta resursa e timpul. Spre exemplu, pentru Khan Tegri aveam planuite 9 luni de zile si de aici vin o multime de probleme logistice, trebuie sa pui bani de o parte, trebuie sa-ti dai demisia, trebuie sa fii pregatit sa petreci timp departe de cei dragi.


Pevesteste-ne cate ceva din aceasta aventura, sa urci pe Vf. Khan Tengri plecand din Romania pe bicicleta : cel mai tensionat moment, cel mai hazliu!
E greu de spus daca au fost multe momente tensionate, dar daca ar fi sa aleg unul imi amintesc o noapte petrecuta in Pamir, la granita cu Afghanistan pe drumul spre Murghab. Era mai, luna in care iarna poate sa revina cu usurinta pe platoul de 4000 de metri al Pamirului, iar eu eram cu cortul pus inaintea unei bucati de 150 de kilometri de drum rupt si neasfaltat fara nici un fel de localitate. Si a inceput sa ninga, aveam mancare pentru maxim 4 zile si gandul de a ramane inzapezit pe undeva pe aici nu era deloc roz. Am adormit fara sa stiu daca de dimineata ma voi trezi inconjurat de o jumatate de metru de zapada. Cred ca e reduntant sa spun ca nu prea poti sa mergi cu bicileta prin zapada prea mare si situatia nu ar fi fost deloc roz daca s-ar fi intamplat asa ceva, mai ales caci eram literalmente in mijlocul pustietatii.

Legat de momente hazlii, tot in Pamir am trecut la un moment dat de o turma de iaci ce pastea linistita, dupa care am pus cortul dupa cativa kilometri. In vreme ce gateam linistiti a trecut pe langa noi agale turma, mai putin un iac destul de masiv ce a ramas in urma. La o jumatate de ora apare o dubita gen TV din care se dau jos 3 kyrgyzi care imping iacul de la spate si il baga in dubita. Clar nu e o chestie care o vezi in fiecare zi.

DSC_3694.jpg

O intrebare care e probabil pe buzele multora: Cum reusesti sa iti faci timp?
Aici e cel mai complicat. Si sa gasesti un balans intre timpul petrecut la birou si timp petrecut facand lucrurile la care visezi nu e un lucru simplu. Cert e ca dupa experienta de 5 luni de zile pana pe Khan Tengri pot sa spun cu certitudine ca merita sa depasesti limitele impuse de weekend-uri sau de concediul anul si ca perspectiva asupra timpului se schimba complet. In oras mereu traiesc cu senzatia ca nu am timp sa fac toate lucrurile pe care voiam sa le fac, senzatia asta nu exista atunci cand calatoresti. La fel de interesant mi s-a parut sa intalnesc oameni care sunt plecati de ani de zile si care nu au o limita de timp in calatoriile lor, din nou e cu totul alta mentalitate aici.


Timpul il avem toti, intrebarea cea mai importanta e cum alegem sa ni-l petrecem.

Si, legat de intrebarea anterioara: Cum se impaca aventura, statul departe de casa perioade lungi cu viata sociala, cu familia?
Nu e simplu sa le impaci pe amandoua, dar sincer cred ca cel putin pentru parinti a ajutat destul de mult faptul ca am tinut un jurnal in timpul calatoriei, si ca stiau ca sunt ok in fiecare seara. Oricum nu exista o solutie, nu poti sa fii si in mijlocul pustietatii si alaturi de familie.

Pe de alta parte cred ca in timpurile actuale suntem putin rasfatati la capitolul acesta. In era internetului si a telefoanelor mobile distanta nu mai inseamna acelasi lucru. Ma gandesc spre exemplu spre vremurile bunicilor nostri, cand barbatii plecau la razboi si nu auzeai nimic de ei cu lunile / anii.

Dorul de duca si dorul de casa se gasesc in proportii diferite in oricare din noi si e greu de gasit balansul. Aici poate sunt eu putin dereglat, caci in cele 5 luni in care am fost plecat mi-a fost de foarte putine ori dor de casa.

Stiu ca ai trait o vreme "visul german". Cum de ai renuntat?
Nu stiu daca am renuntat, de fiecare data cand inveti o noua limba si treiesti o perioada intr-o alta tara si intr-o alta cultura aceasta devine parte din tine si iti schimba putin felul in care iti vezi propria tara si propriul popor. Sunt lucruri pe care nu o sa le constientizezi niciodata ca un simplu turist intr-o alta tara, sunt lucruri pe care le vezi dupa luni bune petrecute in acelasi loc.

Pentru noi a fost in schimb destul de simplu, am plecat in primul rand pentru a vedea cum e sa treiesti intr-o alta tara si pentru a invata o limba noua, si ne-am intors pentru ca muntii erau prea departe de Berlin, pentru ca am vazut cam tot ce era de vazut pe o raza de 300 de kilometri in jur, pentru ca ne lipsea viata sociala din Romania. Dar poate motivul principal pentru care ne-am intors a fost ca nu ne puteam imagina traind in acelasi loc peste 5 ani.

Te antrenezi specific (atat fizic cat si psihic) pentru aceste proiecte? Cum te pregatesti in general (logistica, etc.)?
Pregatirie fizica si psihica nu, in momentul in care ai 10.000 de kilometri in fata si 4 luni de fata poti pleca si neantreat, dupa 2 saptamani oricum esti in forma. Pregatire logista in schimb trebuie, mai ales pentru Asia Centrala unde e nevoie de vize pentru aproape toate tarile.

Totusi legat de pregatirea fizica si psihica ea vine oarecum automat weekend de weekend atunci cand iti impingi limitele putin mai in fata.

IMG_2837.jpg


Care este traseul care te-a "incercat" cel mai mult? De ce?
De lungul timpului ai fost multe trasee care s-au simtit ca o adevarata aventura. Spre exemplu in minte imi vine prima tura de iarna, pe V. Seaca dintre Clai, intr-un noiembrie de acum multi ani. Si de incercat ne-a incercat mult pentru ca habar nu aveam ce facem acolo si a trebuit sa ne descurcam.


Din aceasi categorie imi amintesc cand am fost prima data pe Fisura Albastra. In momentul respectiv traseul avea o aura mistica in mintea mea si a fost din nou o mica aventura sa descoperi traseul si sa de descurci pe pasii despre care citisei inainte. Si la Albastra Mosului si la Directa a durat mult, si nu am fost siguri ca am reusit decat atunci cand am iesit in Creasta Vaii albe. 

Intr-un fel cataratul, si mai ales alpinismul e poate calea cea mai usoara si mai la indemana de a avea o aventura reala in constrangerile impuse de o zi de weekend.

Cu ce gand te uiti acum la espadrile?
Inca nu stiu, trebuie sa ajung la cineva care sa priceapa sa “macelareasca” espadrile si sa incerc sa-mi fac unele care sa vina dupa noua forma a piciorului. Practic trebuie sa trec de la 42.5 la 38.5, chiar daca pe latime piciorul ramane la fel. Imi dau seama ca nu va fi la fel si ca probabil nu voi mai avea niciodata aceasi incredere in prizele mici, dar asta nu va face decat ca lucrurile sa fie mai interesante. Dintre toate perechile de incaltari, espadrilele cred ca vor fi cel mai usor de modificat.

DSC_4216.jpg

Ce proiecte de viitor ai?
Prea multe si prea invalmasite si tare mi-e frica ca nu am timp sa le duc pe toate la bun sfarsit. In primul rand in vara asta trebuie sa ajung in Kyrgystan sa-mi recuperez bicicleta care m-a purtat asa de multi kilometri, dupa care mai ramane de vazut. Sunt deserturi si oceane de traversat si varfuri de urcat. Si mi-ar placea sa ajung din nou cap in Albastra.

Radu. 



radu diaconescu Ciclism catarare alergare ski


postat de tori
la data de 19 March 2015
viziualizat de 2148 ori


Boulder

Escalada

Alpinism tehnic

Catarare pe gheata

Dry tooling

Alpinism de altitudine

Deep water solo

Filtrati dupa genul de catarare
 

postat de geo_bivuac
19
April
2012
Acidul lactic nu ar trebui privit ca un produs de metabolism fara rost, si nici ca pe o toxina
2167

postat de jean
06
July
2012
O scurta prezentare a uneia dintre cele mai speciale zone de catarat din Romania, dintr-o perspectiva personala.
2214

postat de geo_bivuac
28
January
2015
O descriere a unei ture de vis in Patagonia in traseul catre varful Fitz-Roy - Franco Argentina
2222


Muntii BUCEGI - 52 trasee
Muntii HASMAS - 19 trasee
Muntii POSTAVARU - 15 trasee
Muntii RETEZAT - 8 trasee
Muntii MEHEDINTI - 4 trasee
Muntii CAPATINII - 4 trasee
Muntii METALIFERI - 3 trasee
Muntii LEAOTA - 2 trasee
Muntii TRASCAU - 2 trasee
Muntii GIURGEU - 1 traseu
Muntii VALCAN - 1 traseu
Muntii PARING - 1 traseu

Toate traseele <site map>
Tastati numele traseului (autocomplete) 
ADAM ONDRA 2 x V16s

Cum sa deschizi un 9a cap de coarda

Emily Harrington Sends Golden Gate
Emily Harrington Sends Golden Gate

After 6 days and 40 pitches, team climber Emily Harrington stood on the summit of El Cap with broken skin, aching muscles and a smile that stretched across Yosemite Valley. Here Emily shows us that it’s just as much about the journey as it is the destination.Louder Than 11 Petzl

Posted by The North Face on Wednesday, July 8, 2015

TOATE FILMELE
 
   
16
September
2015

Prima noastră grupă de copii cu deficiențe de vedere, cu care lucrăm deja de doi ani, a mai trecut un prag de maturizare sportivă. După un sezon 2014-2015 plin de demonstrații și participări oficiale la competițiile locale de cățărat, din echipa Climb Again au început să se desprindă, dincolo de rezultatele terapeutice, și câteva vârfuri cu motivație pentru performanță.
8982 postat de geo_bivuac

21
July
2015

Pentru repararea lui va cerem ajutorul, tuturor celor care de-a lungul timpului l-ati utilizat pentru ascensiunile voastre din zona Costila si muntii Bucegi. Doar impreuna vom putea sa ii redam stralucirea, sa il putem utiliza in continuare si sa il lasam generatiilor viitoare.
6420 postat de alien

19
May
2014

Toata lumea viseaza sa mearga in Fisura Albastra sau alte trasee de renume din Romania dar nu face nimic in privinta acestui lucru. eCLIMB.ro te invita la catarat in marii pereti.
14935 postat de geo_bivuac

11
May
2015

Din luna mai 2015 va exista un nou panou de escalada indoor in Romania. Acesta va functiona in Falticeni, judetul Suceava.
5686 postat de alexmanoliu

TOATE STIRILE
   
postat de geo_bivuac
03
July
2017
In partea de sud a masivului Parang, la o altitudine de 600 metri raul Galben a sapaat un defileu cunoscut mai ales pestera Muierilor.
3556

postat de geo_bivuac
25
July
2016
Zonele de catarare sunt prezentate detaliat cu schite si tabele, denumirile zonelor fiind date in functie de caracteristicile locului
3548

postat de alexmanoliu
24
March
2016
O parcurgere de angajament a peretului Lespezi-Caltun
3509

postat de CristianPopescu
20
February
2016
Aflat in Peretele Urias, traseul Memorial Jenci Bacsi este unul dintre cele mai frumoase trasee din Cheile Turzii.
3525

TOATE TOPOURILE
 
CONTACT

UTILIZATOR NOU

RECUPERARE PAROLA
Varful Omu
27-05-2019 ora 17:00Fenomen : ceata
Temperatură: 5.0 ºC
Vânt: 10.8 m/s, directia : S
Nebulozitate: cer invizibil
Presiune: 754.4 mb, variabila
Umezeală relativă: 100%
Strat zăpadă : 80 cm la ora 09
   
Clasament Escalada
11 540 - D Rosca
11 085 - G Stancescu
9 883 - O Alexandru
Clasament Bouldering
8 450 - O Alexandru
7 230 - C Istrati
6 752 - V Cretu
   
Ultimele trasee parcurse
 8a - C Daniel
 8b+ - D Rosca
 7c+ - V Amzaroiu
 7c - A Popescu
 7c - D Mirel