eCLIMB.ro

Despre stil, premiere si catararea trad in Costila - Interviu cu Dumitrica Vasile
postat de geo_bivuac
 

De unde a plecat dorința ta de a cățăra pe mobile?
S-a întâmplat ca o parte din oamenii de la care am învățat cățărarea să fie, mai mult sau mai puțin, adepți ai stilului (Vlad Popa, Justin Ionescu, Leslie Fucsko etc.). Pe lângă asta, tot timpul mi-au plăcut spațiile largi, deschise; libertatea. Iar capacitatea de a te mișca în siguranță pe teren virgin sau neamenajat, oferă, după părerea mea, libertate maximă în ce privește cățărarea cu sfoară.


Cum ți-ai dezvoltat abilitățile tehnice specifice cățărării trad?

Pe scurt, impunându-mi obiective și exersând temeinic și structurat.

Pe larg, voi lua drept exemplu anul 2017. Prima excursie în Yosemite (2016) m-a ajutat să-mi văd multele carențe în ce privește cățărarea integral pe protecții mobile. Pentru excursia din următorul an, mi-am setat ca obiectiv să învăț cățărarea pe fisuri de degete, mână și pumn și implicit să-mi însușesc deprinderile necesare asigurării eficiente a acestui stil.

Mai exact să pot cățăra confortabil 6b, trad, pe orice tip de stâncă. Așa că, în primăvara lui 2017, ca parte din programul de antrenament de anul acela, am început să cațăr la stâncă preponderent trad. Inițial trasee ușoare, mult sub nivelul meu de escaladă la vedere, apoi trasee din ce în ce mai grele pe măsură ce mă simțeam pregătit. Am luat la rând toate zonele deschise de Laurențiu Anghel în Bulgaria.

Traseele de la Veliko m-au ajutat destul de mult. Inițial a fost jenant de greu: primul 6a pe care l-am încercat la Veliko (Red Head) a durat cam o oră jumate și s-a terminat cu o ieșire disperată prin boscheții din dreapta. Dar cu vizite constante în zonă, primăvara aia am urcat mai toate traseele deschise până atunci. Am exersat și în Peretele Animalelor (din Cheile Râșnoavei), la Vratsa (unde sunt o serie de fisuri solide cu spituri), etc.



Vara am petrecut, cumulat, cam o lună jumate în unele zone faimoase de cățărare pe fisuri, în granit, din Alpi. Am început cu Valle dell Orco, paradis al cățărării pe fisuri, unde am găsit școala ideală de fisuri de mână: Kosterlitz - un bolovan legendar de 8-10m, cu o fisură verticală de mână ce surplombează la început.

Fisura Kosterlitz pare grea la prima încercare, dar un amic american mi-a spus că “it’s an easy 5.10”. Așa că mi-am făcut un obiectiv din a o cățăra și descățăra. Kosterlitz este și un loc bun pentru găsit parteneri. Toată lumea care se află în vale va trece mai devreme sau mai târziu pe aici.

IMG_7776.JPG
Fessura Kosterlitz (6b)

După două sau trei săptămâni am mers în Envers des Aiguiles (Chamonix), iar la finalul verii, într-o excursie de 10 zile în Italia, la Cadarese (o zonă ideală pentru cățăratul pe fisuri de granit, cu grade de la 5a la 8a, unde, până s-au prins oamenii cum stă treaba cu fisurile în granit, au și spituit vreo 3).

După „dieta” de mai sus, toamna, în Yosemite, m-am distrat mult mai mult decât cu un an înainte.

03_Pe_lungimea_1.jpg



Ce este diferit la stânca din Coștila față de cele din Italia unde mergi destul de des?

Granitul de calitate este o stâncă solidă, cu fisuri ce tind a fi simetrice, în care e mult mai lesne de plasat frienduri. Pe de altă parte, în funcție de traseu și specificul zonei, fisurile de granit sunt mai mult sau mai puțin îngăduitoare cu cei ce nu cunosc tehnica specifică de chei de fisură.

Astfel, un 6b cum e Kosterlitz e extrem de greu, unii zic imposibil, de cățărat fără chei de mână. Pentru un cățărător obișnuit cu cățărarea pe fețe cu prize cât de mici, dar prize, primul contact cu un traseu de fisură în granit, va fi cel puțin „interesant”.

Se spune, pe la noi, că „stânca din Coștila nu se pretează la mobile” sau „mobilele nu țin în Coștila”. Eu tind să cred că, poate, nu stânca e de vină…

02_Gata_de_plecare_pe_lungimea_2.jpg

E adevărat, însă, că pe calcar sau conglomerat jocul e mai complex decât pe granit. Chiar și atunci când e de calitate, stânca nu are aceeași duritate, fisurile sunt mai puțin curate, simetrice, „perfecte”.

Dar odată înțelese complexitățile jocului, afirmațiile absolute în genul celor de mai sus nu-și mai găsesc locul. Camele friendurilor ar putea, de exemplu, în cazul unei căderi, chiar și în fisurile curate și aparent solide, să sfărâme mică parte din suprafața rocii. Praful rezultat poate apoi acționa ca un lubrifiant care ar putea determina plasamentul să cedeze.

Sunt însă producători care țin cont de detaliile cățărării pe stâncă mai moale atunci când își creează produsele sau ale căror produse se pretează mai bine decât altele asigurării pe genul ăsta de stâncă (Metolius, Totem, Wild Country, DMM).

Dacă în granit, asigurările active sunt preferate, în conglomerat, asigurările pasive (nuci), sunt indispensabile (exercitând mai puțină forță pe pereții fisurii în cazul unei căderi). Rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă care este cea mai bună soluție în funcție de situație. De unde și frumusețea jocului.


De unde a venit ideea de a deschide un traseu de trad in Coștila și de ce dintr-o singură intrare?

Sunt de părere că, mai ales într-un mediu alpin, stilul în care o linie a fost urcată, pentru prima dată, este mai important decât „calitatea” fizică a traseului rezultat.

Ideea nu mi-a venit mie, eu doar am preluat-o. Putem lua ca exemplu primul traseu de perete din România, Furcile. A fost deschis cu asigurările mobile ale epocii (pitoane), dintr-o singură intrare, iar în urmă a rămas doar linia imaginată de premieriști. Și asta în perioada interbelică, cu sfori de cânepă, carabiniere de oțel, pitoane manufacturare și încălțări improvizate.

Ținând cont de universul de informație și echipament de care dispunem azi, nu mă pot abține din a mă întreba ce ne împiedică să nu evoluăm într-un stil cel puțin la fel de bun și în prezent, măcar în anumite trasee.

Cu toate astea, mi-e clar că, dacă scopul e un traseu cu cățărare pe fețe curate și compacte, este nevoie și de compromisuri (ex. Galiani, Exordium Ex Abrupto, Sărutul Pământului etc.).

Alt motiv pentru care am ales stilul ăsta a fost că simțeam că mă aflu într-un vârf de formă și urma să iau o pauză de două săptămâni de la cățărat. Așa că aveam la dispoziție doar două sau trei zile să urc linia. Un stil minimal, curat, combinat cu cățărare liberă, era cea mai bună alternativă pentru a finaliza proiectul în perioada respectivă.


Povestește cateva momente cheie pe care le-ai avut în traseu.

Primul moment oarecum cheie a fost la jumătatea lungimii a treia unde, la arcada/surplombă cu fisură largă, orizontală, am scăpat din perete cel mai mare friend pe care îl aveam (C4 #6). Am asigurat #5 și o lamă scurtă ce mi-au dat suficientă încredere să descopăr prizele mari de mai sus - unul dintre cele mai frumoase pasaje ale traseului (solid, expus, puțin pe spate și cu prize suficient de mari).

Momentul cu adevărat cheie al primei zile l-am avut puțin mai sus. Deasupra arcadei urmează o față compactă destul de înclinată la început și din ce în ce mai aproape de verticală spre finalul ei.

Fața cu pricina este greu de protejat, așa că după vreo 10 metri și două frienduri deloc grozave, în lipsă de altceva și pe teren aproape vertical, am legat cu cordelină o piatră ieșită în relief, am asigurat-o și am trecut mai sus. Ajuns cu picioarele la piatră, am verificat cordelina care, deloc surprinzător, căzuse de pe piatră și atârna undeva jos pe sfoară.

Un metru mai sus ochisem câteva smocuri de iarbă unde speram să găsesc o fisură care să primească un piton solid. Era timpul pentru un piton solid. Ajuns la fisură, am constatat că era de fapt o placă cu buza friabilă pe dublu din lungimea celui mai lung piton pe care-l aveam la mine.

La baza ei, însă, avea o mică fisură orizontală, solidă, dar plină de pământ, prea largă pentru pitoanele ce le adusesem și care nu primea nimic altceva. Cu un piton în pământul din fisură și un Totem roșu plasat la limită într-o alveolă deschisă, am trecut mai sus, cu atenție, spre teren mai ușor.

A doua zi urma lungimea crux a traseului, unde m-am simțit cam ca la vot. După o plecare expusă din Terenul de Fotbal, la capătul unui diedru susținut am fost nevoit să aleg dintre două rele, răul mai mic. Sus-dreapta o ieșire pe plăci de gresie friabile și iarbă instabilă, sau scurt traverseu stînga și apoi drept în sus pe o față neprotejabilă, de pe care părea că, de curând, a căzut o mare placă. Am ales fața din stânga cu prize ce sunau a gol.

Momentul cheie al traseului a fost la finalul zilei a doua. Planul inițial era să urcăm traseul în două zile. După prima zi, era clar că ne mișcăm mai greu decât anticipasem. Așa că a doua zi am lăsat haulbagul pe Terenul de Fotbal, am luat cu noi un litru de apă, mâncare pentru o zi și echipamentul de cățărat în speranța că ne vom mișca suficient de repede. La finalul zilei mai aveam două lungimi până sus.

Tocmai urcasem lungimea a șaptea și mulțumit că a ieșit integral pe mobile, dar și convins că două zile de premieră i-au cam ajuns Cristinei, făceam resemnat, însă fără regrete, planul de retragere spre Terenul de Fotbal și Bușteni, în ideea că voi reveni peste câteva săptămâni. Spre surprinderea mea, Cristina, care a ajuns pe întuneric în regrupare, era hotărâtă să dormim acolo și să continuăm a doua zi.

După o discuție despre cât de puțin vom bea, mânca și dormi în următoarele 20-24 de ore, ne-am pregătit de bivuac. Am mâncat câte o felie de chec din cele 4 rămase, am băut câte o gură de apă din cei 150-250 ml rămași și chiar am reușit să ațipim spre dimineață…

Ziua următoare, a treia, după o serie de mici momente cheie, pe la 14:00 eram în creastă, iar pe la 17:30 ne bucuram de apa și mâncarea din haulbag la baza peretelui.

14_Plecarea_pe_lungimea_6.jpg



Ce echipament ai avut la tine?

frienduri:

-un set de Totem Cams #.65-#1.5 (stau foarte bine în alveole și nu numai) -Metolius Master Cam #4, #5 (Totemurile îmi par mai bune în conglomerat) -Wild Country Friends #1-#4 -BD Camalot C4 #5, #6

nuci
-un set DMM Alloy Offsets + DMM Brass Offsets #4-#6
-un set Camp Tricams #.25-#2.0

11 pitoane:
-2x Petzl Universel 5cm
-1x Petzl Universel 7cm
-2x Charlet Moser 7cm Angle
-1x Simond Universel (rămas pe lungimea 5)
-1x Camp Universel (scăpat din lungimea 7)
-1x IUS (rămas în regruparea 2)
-2x lamă Singing Rock A3 3cm
-2x lamă Singing Rock A3 5cm
-1x lamă manufacturată (cornier)

4 beak-uri:

-Moses Tomahawk #2, #3
-BD Pecker #1, #2
semicorzi 60m (Beal Gully)

16 bucle echipate

-3x bucle dyneema 120cm
-1x buclă dyneema 180cm
-2x 5m cordelină 7mm (beal) pentru regrupări

selecție de carabiniere cu și fără filet

1x Haulbag 60L

1x rucsac 30L

1x Beal Cobra II pentru hauling

18___napoi_la_baza_peretelui.JPG


De ce ai mai fi avut nevoie?

Un piton mai gros pentru fisura pământoasă de la finalul feței din lungimea 3.

Două-trei lame în plus pentru a doua parte a lungimii 5.

3 pitoane „P”, gen IUS, în locul a 3 Universeluri.

Ce a fost de prisos?
BD-ul #6 pe care l-am scăpat din perete în prima zi.

(l-am recuperat destul de șifonat la coborâre)

Două beakuri ar fi fost de ajuns.


Are vreo importanță partenerul cu care deschizi traseul (trăiri, înțelegere, ajutor, determinare)?

Evident, e extrem de important un partener pe care să te poți baza. Cristina, cu toate că nu vrea să recunoască, a avut aport major.

Deși nu mai cărase un rucsac așa de greu ca cel pe care l-a dus până la baza peretelui, a învățat cum se scot pitoanele la baza lungimii 2, nu mai urcase un traseu de lungimea asta în metri, nici în zile, știam că este puternică și poate îndura măcar două zile de uzură (lucru verificat vara ce a trecut în Alpi).

Mai mult, decizia de mă însoți (altfel aș fi mers solitar) și cea de a continua și a treia zi au fost ale ei; eu doar m-am asigurat că înțelege la ce se înhamă. Iar în ziua a treia m-a protejat - mi-a lăsat ultima felie de chec și ultimele guri de apă…

În concluzie, partenerul este de importanță majoră și cred că pentru Fortis Fortuna Adiuvat, mi-a fost hărăzit partenerul perfect.

01_Cristina_ajunge_la_grota_unde_vom_petrece_prima_noapte.JPG


Recomandari pentru cei ce vor sa urce astfel de trasee (clean climb)

Nu prea am recomandări. Cred că secretul constă în abordarea temeinică și structurată a unor miniobiective ce vor conduce spre obiectivul principal. Fie că ai succes sau nu, ajustezi și o iei de la capăt. Și tot așa...


Daca mai ai ceva de spus 

Experiența din Fortis Fotuna Adiuvat am detaliat-o pe zile, pe blog: https://vogdan.blogspot.com




TRAD costila catarare Dumitrica Vasile alpinism


postat de geo_bivuac
la data de 03 November 2019
viziualizat de 932 ori


Boulder

Escalada

Alpinism tehnic

Catarare pe gheata

Dry tooling

Alpinism de altitudine

Deep water solo

Filtrati dupa genul de catarare
 

postat de geo_bivuac
06
March
2012
Premiera in alpinism: Traseu extrem de dificil, din Cheile Bicazului, deschis, pe timp de iarna, de doi oradeni
2394

postat de geo_bivuac
22
March
2012
Sindromul burn-out. Prezentul articolul isi propune sa aduca in atentie simptomatologia acestui sindrom precum si metode de prevenire aplicabile in aceasta situatie, mai ales pentru ca multe dintre solutiile de tratament sunt in stransa corelare cu practica exercitiului fizic şi cu managementul stresului.
2676

postat de geo_bivuac
03
November
2019
Un scurt interviu cu Dumitrica Vasile despre cum a ajuns sa deschida trasee de TRAD in peretii Romaniei.
933


Muntii BUCEGI - 53 trasee
Muntii HASMAS - 19 trasee
Muntii POSTAVARU - 15 trasee
Muntii RETEZAT - 8 trasee
Muntii MEHEDINTI - 4 trasee
Muntii CAPATINII - 4 trasee
Muntii METALIFERI - 3 trasee
Muntii LEAOTA - 2 trasee
Muntii TRASCAU - 2 trasee
Muntii GIURGEU - 1 traseu
Muntii VALCAN - 1 traseu
Muntii PARING - 1 traseu

Toate traseele <site map>
Tastati numele traseului (autocomplete) 
Mirko Caballero - Evilution Direct V11 (8A)

Lilian Ungureanu M10

Have An Ice Day

TOATE FILMELE
 
   
16
September
2015

Prima noastră grupă de copii cu deficiențe de vedere, cu care lucrăm deja de doi ani, a mai trecut un prag de maturizare sportivă. După un sezon 2014-2015 plin de demonstrații și participări oficiale la competițiile locale de cățărat, din echipa Climb Again au început să se desprindă, dincolo de rezultatele terapeutice, și câteva vârfuri cu motivație pentru performanță.
9328 postat de geo_bivuac

21
July
2015

Pentru repararea lui va cerem ajutorul, tuturor celor care de-a lungul timpului l-ati utilizat pentru ascensiunile voastre din zona Costila si muntii Bucegi. Doar impreuna vom putea sa ii redam stralucirea, sa il putem utiliza in continuare si sa il lasam generatiilor viitoare.
6872 postat de alien

19
May
2014

Toata lumea viseaza sa mearga in Fisura Albastra sau alte trasee de renume din Romania dar nu face nimic in privinta acestui lucru. eCLIMB.ro te invita la catarat in marii pereti.
15701 postat de geo_bivuac

11
May
2015

Din luna mai 2015 va exista un nou panou de escalada indoor in Romania. Acesta va functiona in Falticeni, judetul Suceava.
6118 postat de alexmanoliu

TOATE STIRILE
   
postat de geo_bivuac
29
July
2019
Unul dintre traseele uitate din circul 1, cu fisuri largi si slab asigurate, tocmai bune pentru asigurari mobile
806

postat de geo_bivuac
03
July
2017
In partea de sud a masivului Parang, la o altitudine de 600 metri raul Galben a sapaat un defileu cunoscut mai ales pestera Muierilor.
4482

postat de geo_bivuac
25
July
2016
Zonele de catarare sunt prezentate detaliat cu schite si tabele, denumirile zonelor fiind date in functie de caracteristicile locului
4631

postat de alexmanoliu
24
March
2016
O parcurgere de angajament a peretului Lespezi-Caltun
4207

TOATE TOPOURILE
 
CONTACT

UTILIZATOR NOU

RECUPERARE PAROLA
Varful Omu
20-11-2019 ora 01:00Temperatură: 0.9 ºC
Vânt: 15.6 m/s, directia : S
Nebulozitate: cer senin
Presiune: 753.9 mb, variabila
Umezeală relativă: 16%
Strat zăpadă : 1 cm la ora 20