Am inceput cu cataratul in 1998 printr-un cumul de factori, intr-un fel pot zice ca am avut pile. Eram inca dinainte un practicant al turelor la munte si mai ales al schiului , dar nu aveam un grup organizat cu care sa fac asta in mod regulat. La sfarsitul clasei a 10-a, impreuna cu un coleg am vrut sa ne alaturam echipei de volei a CSS-ului, dar nu am fost primiti pe motiv ca suntem prea batrani si nu avem nici macar o talie impresionanta , desi cei de varsta noastra erau la antrenament cand ne-am dus noi acolo si doar unul era mai inalt decat noi doi. Intamplator, in aceasi perioada, Prof. Eugen Seracin, promotorul alpinismului banatean, care nu mai necesita alte prezentari, a ajuns sa fie pacientul mamei mele, care este neurolog, si care s-a ocupat de tratamentul lui pentru boala Parkinson. Ea i-a spus despre pasiunea mea pentru munte si el m-a chemat la antrenamentele lotului de alpinism coordonat de el. Asa am luat contact cu cei care nu doar mergeau pe munte ci se si catarau pe versantii abrupti ai acestora si am inceput sa ma integrez in grupul lor. 

Zona preferata e Valea Cernei, in cam toate anotimpurile pentru ca inca nu am descoperit tot ce poate oferi unui pasionat de munte si de escalada, sunt locuri pe care inca nu le-am “batut” in Valea Cernei desi merg acolo relativ constant din ’98 incoace. Pe langa asta se mai adauga Retezatul iarna, mai ales pentru schi de tura. 

Clubul Sportiv Alternative s-a schimbat destul de mult de la inceput si pana azi. Nu pot zice, din pacate, ca e la fel de activ ca la inceput. A trecut prin diverse etape, s-a dezvoltat in mai multe directii sportive, devenind promotor si al alergatului montan si al schiului de tura si in ultimii 3-4 ani si al voleiului. Ca sa nuantez insa raspunsul, noi am fost mereu deschisi la intiativele membrilor de a organiza in cadrul clubului diverse activitati, fie ca ele erau in domeniul escaladei, alpinismului, alergatului montan, ecologizarilor, marcarii de poteci etc. Atata timp cat membrii clubului doreau si aveau energie sa incerce sa realizeze ceva au beneficiat de cadrul legal al clubului si de experienta membrilor. Din pacate entuziasmul si interesul lor a fost in scadere in ultimul timp, motiv pentru care am renuntat de exemplu la organizarea Hercules Maraton.

E greu. Dar pentru HCO, ne-am incapatanat sa nu renuntam si uite ca am reusit sa ducem la bun sfarsit si a 14-a editie. Si satisfactia reusitei e pe masura. Pentru HCO s-au mobilizat acei oameni din club si din jurul clubului care prin experienta din editiile trecute, au reusit sa faca organizarea sa nu para chiar atat de grea. In mod cert, cel mai greu e amenajatul traseelor si curatatul lor. Evenimentul a crescut si nu poti sa te prezinti la start cu 10 rute, trebuie sa ai peste 30 de trasee ca sa fie inghesuiala cat de cat acceptabila. Pe langa asta, sunt de facut tricouri, design-uri, organizat party-ul, cazarea voluntarilor, comunicatii, si binenteles sponsorizarile pentru premii, materiale etc. E o munca destul de complexa si e foarte usor sa scapi ceva din vedere, iar apoi sa intri in criza de timp.

Da, am participat la RocTrip in calitate de coorganizatori in RO, dar munca depusa de noi a fost infinit mai mica decat la un HCO. Din punct de vedere al traseelor, Valea Cernei era deja pregatita dupa atatea HCO-uri. Am amenajat cateva proiecte tari timp e o saptamana la Cascada Vanturatoarea, in compania amenajatorilor trimisi de Petzl, si cam asta a fost la nivel tehnic. Era sa uit, un alt punct la care am lucrat mai mult a fost topo-ul. Am fost constransi sa il facem si ne-am mobilizat. De mult voiam sa facem asa ceva, dar acum cu RocTrip-ul am si reusit. Restul greului l-a dus Mariana Molnar, presedinta Asociatiei de Turism Baile Herculane care a intermediat relatia dintre autoritati, furnizorii de servicii si cazari si organizatorul din Franta. Partea legata de siguranta in timpul festivalului a fost preluata de Vali Balaban , seful Salvamont Caras-Severin. De invatat ceva in plus de la organizatorul principal nu stiu daca pot zice ca am invatat ceva, a fost un HCO mai mare, cu concert in centrul statiunii in loc de party in poiana, si mai multa lume, beneficiind evident de un buget mai mare si de o expunere media mai raspandita.

Comunitatea de cataratori e strans legata de singura sala de boulder din oras, OneMove. Majoritatea practicantilor trec pe acolo, mai des sau mai rar. As zice ca e, din pacate destul de constanta, in sensul ca desi apar oameni noi, sunt si altii dintre cei vechi care au rarit cataratul, si printre ei ma numar si eu. Cu toate astea, in rarele ocazii cand merg la catarat, am remarcat un numar asemanator de practicanti cu cel care era cand mergeam frecvent, dar nu tot aceiași. Cred ca o sala care sa ofere si escalada ar creste numarul practicantilor, dar si performantele celor mai valorosi dintre ei.

Pentru a inchega comunitatea ar trebui sa fie inchegate comunitatile locale, in cluburi organziate si afiliate la FRAE, cu reprezentanti implicati, care sa isi dedice timp pentru a face lucruri nu doar pentru a le comenta. Si una dintre probleme sunt cluburile din Bucuresti, la fel si comunitatea din Cluj. Atata timp cat sportivii de top din respectivele centre in loc sa fie lideri de opinie si promotori in centrele lor locale se inscriu in cluburi din Brasov, Iasi, Piatra Neamt si la noi in Timisoara, pentru a putea concura in competitiile nationale si internationale, eu cred ca e o problema. Noi am primit sportivii din alte localitati in club, pentru competitii, cu bratele deschise, ne sunt prieteni si merita sa fie prezenti in respectivele competitii, dar in esenta locul lor ar fi mult mai benefic ca lideri si formatori de opinie in cluburi din localitatile lor. Asta ar fi un mare pas inainte pentru escalada din RO, sa avem mai multe cluburi care isi doresc sa aiba sportivi in competitii si sa ii indrume spre antrenamente specifice acestora. 

Politica noastra fata de membrii noi a variat in timp. Initial am acceptat membrii in club doar oamenii care veneau alturi de noi si participau la viata clubului in mod constant pana cand deveneau membrii in club de facto, si apoi ii si inscriam in hartii. Altfel spus, mai intai deveneai membru al familiei Alternative si inscrierea in club devenea o formalitate. Intre timp am mai schimbat un pic regula si membru poate deveni oricine are girul si recomandarea unui alt membru al clubului. Asta pentru ca activitatile clubului s-au diversificat si aveam cereri de membrii din randul celor care alergau dar care pentru cei care doar se catara erau total necunoscuti, pentru ca nu se intersectau aproape deloc. :D

Incerc sa imi optimizez timpul cat mai bine, asa incat sa apuc sa stau si cu copiii, sa merg si la antrenamente sau sport. Nu e un lucru usor, dar reusesc intr-o masura multumitoare. E clar insa ca fata de perioada pre-copii , timpul pentru catarat si alte sporturi sau placeri personale s-a diminuat considerabil. Pe de alta parte insa, copiii iti ofera alte satisfacii si pana la urma exista un echilibru.

Sa reusesc sa merg mai des la catarat, poate chiar cu copiii, asa incat sa pot sa valorific timpul extra-serviciu atat in beneficiul meu cat si in beneficiul lor.